Probabil telemea, ca am inteles ca producatorii nu mai au voie sa vanda decat in judetul de reshedintza. Asa ca o sa se ieftineasca telemeaua si toate alea. Le recomand sa treaca pe nishe: feta, gouda si mozzarella. Mancam ashe:
Vineri: tortellini la pachet de la vita dulce (pizzeria la dolce vita). Concluzia: prima si ultima data! erau fierti insuficient. Bonus: m-a injurat si o colega de birou care s-a luat dupa mine.
Dar weekendul de abia a inceput asa ca sa nu dezarmam. Datorita prezentei in oras a unor prieteni reveniti pentru scurt timp acasa, am ansamblat o gashca si am cinat in noile restaurante din oras.
Sambata: Taverna Grecului. Foarte mishto decorata, din pacate amplasata la periferie, in Turnisor, face parte dintr-un complex impreuna cu pensiunea Zorba de 4 stele. Am facut rezervare si ne-a locat chelnerul chiar langa formatia live care canta diverse hituri internationale de care parintii mei probabil isi amintesc cu mai multa sau mai putina nostalgie. Portii relativ mici (din experienta mea, la restaurantele grecesti se mananca mult si ieftin) si scumpe. Meniu scurtutz, doar un punct in meniu pt gyros si unul pentru suflaki (in alte parti fiecare din ele are cam o pagina). Am mancat...friptura de vita Worchester. Grec din tata-n fiu Worchester asta probabil. Cartofii grecesti ar trebui sa fie niste cartofi cu "mirodenii din provincie"; dar mie-mi aratau a cartofi natur uitati in cuptor. Ah, vinul incepe de la 44 RON sticla si nu stiu unde se termina ca nu-s nebun. Aperitive: platou grecesc compus din salata de boeuf (alta premiera la un restaurant grecesc), chiftele si un fel de drob cu ou. Minusuri: faptul ca portia de pui a unui prieten intarziat continea doar o bucatica mica de pui pe care a returnat-o cu demnitate, ca poate le mai creste puiul. Alt minus, un singur ospatar care era si barman si cand s-a ocupat localul pe jumatate avea o problema spatio-temporara. Per ansamblu: de mers, daca-si plateste fiecare si doar la ocazii speciale.
Duminica: la chinez, la Tai Ji, pe Victoriei. Vineri a fost inaugurarea oficiala a restaurantului, sambata a fost rezervat iar duminica a fost, cum ar veni, prima seara de activitate. Asa ca am fost cobai. Am trecut pe la amiaza sa fac rezervari, proaspat trezit dupa cheful de sambata, cu freza in dezordine si imbracat relativ comod, asa ca m-au lasat vreo 5 minute sa astept in hol inainte sa ma bage-n seama. Cred ca nu corespundeam publicului tzinta imaginat de ei :) Dar rezervarea au facut-o, masa a fost ok, decorul e foarte frumos, au parcare si o terasa care la vara va fi un hit. Pachetzelele de primavara decente dar au doar orez, nu si paste drept garnitura. Daca esti masochist poti sa papi orezul si cu betigase. Multe dintre felurile de mancare au doar un ardei iute ca semn al condimentarii, dar cred ca au fost foarte modesti in aprecieri. Ne intrebam cum or fi alea marcate cu 3 ardei. Ne mai intrebam cum poti sa mananci ratza cu portocale cu betzigasele cand ei ti-o servesc direct pe os nu taiata felii. Portile sunt mari, pretul nu foarte mic dar localul isi merita banii. Servirea in aproximativ 50 de minute dupa comanda.
Inchei cu un citat aproximativ din ultimul Catzavencu: cine crede ca provincia este ieftina, sa nu mearga la Sibiu.
Mi s-a facut foame, ma duc la masa, va pup!
. Acolo ne mai strangem in vichend la o bere burger la 2 litri si dezbatem ultimele probleme agrare. No, umbland eu prin locul acesta de pierzanie de vreo 4 ani incoace am cam inceput sa-i cunosc pe toti (hell, cred ca stiu meniul mai bine ca unii amploaiati mai noi) si pot spune ca sunt "stammgast". Asa ajungi sa faci tot felul de chestii ciudate, cum ar fi sa le aduci paşte de la schitul din Paltinis dupa slujba de ...Paşte sau sa pleci pe lumina acasa dimineata si sa rogi patrula politiei care intamplator isi face rondul pe acolo sa te duca cu duba pana in El Gringo la o ciorba-n pita (politistul era vecinul uneia dintre fetele din gashca). Noroc ca respectivul politist avea mai multe minte ca noi si nu avea sarcini de serviciu in zona respectiva ca altfel poate ma vedea careva zambind printre gratii. Nu va faceti griji, n-am plecat decat pe picioarele mele de fiecare data. Sa zicem ca beau responsabil...sa nu dau pe mine. Si circul cu taxiul. Dar despre altceva e vorba: totdeauna era la intrare clubului, la garderoba, un bodyguard chel si simpatic, Johnny, care, la o cafea, iti povestea totul despre fiu-so. La un moment dat n-a mai fost si intreband barmanii am aflat ca a facut comotie cerebrala...la 40 de ani. Gria viata de noapte. Si-a revenit, dar mai are totusi o pareza, mi-a spus ficiorashul lui care i-a luat locul de garderobier si incaseaza leul pentru fiecare haina. Ce sa mai zici...soarta asta ne pashte pe toti cei din "populatia de noapte". Hai ca ma duc la o vodka mica ...sanatate!
Postări
