Aşa cum vă povesteam ieri, a trebuit să merg la Bucureşti pentru a asista la funerariile naşului meu. În continuare o să vă împărtăşesc experienta aceasta, văzută prin ochii mei de provincial.
Am plecat la drum la 5 dimineaţa de la Sibiu, cu părinţii şi bunica. Tata e mai inginer ca mine şi si-a luat o marjă de eroare consistenta pentru a preveni eventualele blocaje de pe şosea. Trebuia sa fim în Bucureşti pe la ora 12 aşa că vă închipuiţi încântarea mea când la 8.30 eram deja la intrarea în Bucureşti. Am trecut la volan, cu tata pe post de copilot cu harta în braţe şi am început navigarea prin frumoasa şi simpatica noastră capitală. Destinaţia: biserica de pe Mihai Bravu. 17 km într-o oră. Am nimerit ca orbul Brăila şi am oprit chiar în faţa bisericii. Era 9.30.
Biserica se află într-o zonă foarte frumoasă, strivită de două blocuri de 10 etaje şi flancată de câteva cocioabe gen bou-vagon, scăpate de la demolare, în curtea cărora oameni simpli îşi expun izmenele gri la soare, la uscat. În spatele ei se afla micuţul cimitir, în care probabil e o plăcere să-ţi dormi somnul de veci la umbra copacilor, în liniştea paşnică conturbată doar de claxoane, manele şi lătrat de căine comunitar parohial.
Ajunşi în această oază de linişte, reculegere şi verdeaţă am zis să mergem la capelă să depunem coroanele şi să prezentăm ultimul omagiu celui decedat şi familiei. Prima problemă: unde e capela? Răspunsul ni l-a dat paznicul cimitirului care ne-a îndrumat spre micuţa magazie din spatele bisericii, alături de care se află turnuleţul cu clopotele. Mi-am amintit instantaneu de coteţul de porci al bunicului meu, doar că respectiva capela era un pic mai lată, dar la fel de joasă şi avea tavanul vopsit cu negru. Încuiată cu lacatul. Ne descuie administratorul bisericii a.k.a. the Smiegel. Înauntru sicriul deschis şi pe o masă alăturată o imensă coroană cu vreo 200 de trandafiri cât pumnul de la ..Nicu Gheară. Mare om, mare caracter, păcat că angajaţii lui pot să iasă din casă doar noaptea. După o perioadă de priveghi, fiind destul de frig, ne-am dus la cafeneaua Cedonia să bem o cafea şi să ne încălzim până o să se mai strângă lumea.
După ce ne-am întors la capelă au inceput să mai apară şi alţi oameni, majoritatea fiind foşti colegi de la Rapid ai decedatului. A mai fost adus şi un alt mort (cu un microbuz albastru) şi plasat pe o altă masă din capelă. Al nostru a fost scos înainte de slujbă, pus pe un carucior metalic şi transportat cu tot alaiul de oameni şi coroane în interiorul bisericii. Slujba n-a strâns mai mult de 75 de persoane, unele destul de cunoscute (Rică Raducanu, Nae Manea şi alti fosti fotbalisti; special guest star George Copos). Eu unul am stat cu simturile alerte, încercând să anticipez ce o să ia prima dată foc: coroanele amplasate sub standul cu lumânări aprinse ce se înclinau periculos când se topeau (dar batrânul smiegel avea grijă să le colecteze la timp), broderia sicriului de la cele patru lumânări amplasate pe colţurile lui sau hârtia ce protejează de ceară topită lumânările din mâinile oamenilor. Până la urmă cel care nu m-a dezamăgit a fost un preot: întâi şi-a aprins lumânarea şi apoi a încercat să o treaca prin gaura facută în hârtie - cu partea aprinsă a lumânării, bineînteles - o fi fost nou şi n-o fi ştiut că lumânările au două capete...Noroc cu smiegelul că a rezolvat rapid problema, din câteva vânturări largi ale mâinii.
Drumul spre mormânt s-a dovedit mai dificil decât credeam pentru că am avut proasta inspiraţie să ajut la căratul coroanei mamut a lui Gheară. Am dus-o doi oameni si ne-au pus pe noi primii in alai ca era cea mai mare. La inceput a mers dar când am fost nevoiti să ne strecurăm pe aleea dintre morminte cu ditamai aeroplanu şi să păstrăm şi un dram de demnitate că ne făcea poze un domn de la un ziar a fost mai nasol (chiar asa, dacă-mi vedeţi moaca pe undeva cu o coroană gigant în braţe anunţaţi-mă şi pe mine).
Cu alte detalii nu vă mai plictisesc, din respect pt decedat, dar vreau să vă mai zic că bunicii mele i-a plăcut la Bucureşti, nu l-a găsit foarte tare schimbat din '55 când a fost ea ultima dată.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.