O lume minunata in care veti gasi nuuuumai copiiiiiii

Acum cateva luni ma trezesc la usa la firma cu un copil - nu, nu insotit de maica-sa, nu era genul de surprize "cineva vrea sa-ti vorbeasca" - ci pur si simplu cu un scolar cu ghiozdanul in spate, cu o fatza rotunda si bine hranita si imbracat curat. Vroia sa imparta fluturasi sau prospecte pt firma noastra sau sa-i dau ceva de lucru ca sa faca niste bani pentru a pleca in excursie. Cum fluturasi n-am decat in cap si nu suntem sweatshop ca sa dau de lucru la scolari i-am donat 10 RON si l-am trimis sa mai gaseasca alti 4 fraieri pentru a completa suma de 50 RON necesara excursiei. Si drept sa spun si daca aveam fluturasi nu-i dadeam unui scolar sa-i imparta pt ca e mare riscul sa-i gasesti dupa coltz in tomberon.

Dupa cateva saptamani cand vroia un coleg sa paraseasca firma constatam ca suntem incuiati pe dinauntru, pentru ca noi aveam prostul obicei sa lasam cheile in usa, pe dinafara, pentru a permite colegilor sa intre fara a suna si a-i deranja pe cei din interior, usa neputand fi deschisa din afara fara cheie. Nu ne-am gandit ca poate fi o problema lasatul cheilor in usa pt ca mai sunt alte doua usi pana la intrarea firmei: poarta de la strada si usa de jos a casei, noi fiind la etajul 1. Semnalizam pe geam unui vecin sa vina sa ne descuie, presupunand ca au ramas cheile in usa si ne-a incuiat cineva din greseala. Vine vecinul dar nu erau cheile in usa, asa ca-i arunc pe geam cheile de la masina pentru a lua din ea randul meu de chei. Ia binevoitorul domn cheile din masina, ne descuie, vreau sa-l rasplatesc cu o sticla de vin dar nu doreste, ma intreaba "voi ce firma sunteti si ce puteti face pt mine". Sau ceva asemanator, dupa care incepe sa-mi explice problemele lui cu conexiunea la internet (il deconecteaza dupa cateva min) si daca putem sa-l ajutam, sa-i dam niste soft, ceva. I-am explicat ca noi facem soft in germana, pentru firme, nu jocuri. Apoi ne-a intrebat daca nu avem vreo cabana sau firma de administrat. Incepea sa ma calce pe nervi, dar tinand cont ca ne-a ajutat l-am suportat. Asta era o paranteza, problema cu cheile fiind de fapt copilul pe care l-a vazut un coleg pe geam intr-un moment premergator disparitiei cheilor. L-am cautat prin cartier dupa aia cu colegul martor dar n-am dat de el. Sa fi fost tot copilul cu excursia...habar n-am.

Acum cateva zile apare iar copilul cu excursia, cu aceeasi poezie. De data asta m-am trezit cu el in dreptul biroului. Nu i-am mai dat nimic, l-am condus pana afara si i-am urat sa-si gaseasca alt sponsor. Cate excursii pe semestru fac scolarii astia de astazi?? Spooky.

Din pacate intr-o lume plina de tzepe nu stiu daca pot sa fiu de buna credinta si sa cred ca el chiar avea nevoie de bani pt excursie. Nu era rau imbracat si nu parea sarac. Cred ca avea cam 8-10 ani. Poate daca ma prindea bine dispus ii mai dadeam niste bani, dar a avut ghinionul sa ma prinda intr-un moment prost. Ce parere aveti?