Entry for June 07, 2007

Azi a fost liber in Germania. Sarbatoarea Corpus Christi - Fronleichnam auf Deutsch. Nu ca ar fi stiut multi dintre ei ce-i aia. Cel mai amuzant raspuns pe care l-am primit a fost "happy cadaver". Eu am muncit, ca deh, ce poti sa faci in Solingen. Macar n-a fost nimeni sa ma sacaie, am fost singur in tot biroul.

Marti si miercuri am fost la client, m-am reintors la firma abia aseara la opt, m-am intalnit cu sefu si am plecat sa mancam in Dusseldorf. Nu cred ca v-am povestit vreodata despre portul Dusseldorfului. Toate cladirile vechi, depozitele si fabricile din portul de pe Rin au fost demolate sau restaurate si transformate -dupa modelul unui port din Londra - in sedii de firma si restaurante. Exista si un multiplex fainutz unde acum cativa ani am vazut Fast & Furious 2 si cred ca s-a jurat seful ca nu ne mai lasa pe noi sa alegem filmele la care intram. Altadata am fost la Troia si am jurat eu ca nu mai vin la ode in metru antic in germana. Tot aici mai exista si multe fitze pe metru patrat. Aia din Romania sunt ponei la capitolul asta. Inflatie de Porsche, Jaguar, Bentley si alte bijuterii pe patru roti. Cladiri din otel, beton si sticla, forme futuriste si neconventionale, luminate spectaculos si inteligent. In compensatie: aproape nici o femeie frumoasa, dar toate aranjate cu grija. Am descoperit si un club, care functiona miercuri seara. Bine de stiut, pentru cand o sa vreau sa-mi beau salariul pe o saptamana. Stereotipie germana: blugi albastri decolorati, camasa alba scoasa peste pantaloni, sacou negru. De obicei eu eram cel care-si sufleca manecile la camasa, acum as fi fost banal. Intre cladiri, terase. Pe pietricele albe, scaune de regizor si umbrele mari albe oamenii profita de apusul care tine pana la ora 11. In Romania se "crapa" de ziua si se "lasa" noaptea; aici ele se tarasc, se strecoara tiptil, nebagate in seama, de-a lungul a doua ore. Organismul meu e un pic confuz la ora 22.30 cand aici e inca lumina iar el stie ca e aproape miezul noptii in Romania si este, deci, timpul pt nani. Iar am dat de un bug. De data asta nu bug-uri software ci restaurantul la care am mancat. Bug. Doar pe emblema, nici un gandac in mancare. Antreu: vitello tonnato cu frunze de rucola (stevie pe ro?). Fasii subtiri de carne de vita unse cu un sos de ton. Combinatie ciudata, dar buna. Probabil secretul sta in stevia aia. Felul principal: peste cu curry si legume. Pret mare, portii mici, dar bune. Vin rosu, demisec, de Spania. Toro. Muy bien. Meniul era interesant: doua pagini de mancare si inca vreo 8 de vinuri. O plimbare scurta printre docuri si inapoi spre casa ca era deja miezul noptii. A condus cel de-al treilea mesean, colegul de proiect. Eu cu seful impartisem vinul frateste. Brüderschaft. Dar tot noi - si sistemul de navigatie - ii strigam baietului la o intersectie sa o ia la cealalta stanga.