Cohen

Cohen, Cohen, Cohen...toata lumea vorbeste despre Cohen. Imi pare rau doar ca l-a eclipsat pe alt canadian, Bryan Adams. Dar acesta este tanar, mai este timp pt el. Acum sa ne concentram la concertul lui Leonard, pt ca din moment ce ne-a facut pe toti "friends" imi permit sa-l tutuiesc. In principiu ce s-a scris in presa este foarte exact si cam acopera toate comentariile negative care se puteau face: ca VIP-urile au fost nesimtite si au venit tarziu, ca lumea a venit cu umbrele, aparate foto si audio desi organizatorii au anuntat ca sunt interzise, ca accesul s-a facut destul de greu in unele sectoare samd. Ce nu s-a putut spune este frumusetea concertului, ca de obicei la orice eveniment deosebit este greu sa gasesti cuvintele potrivite si asta si datorita "demonetizarii" adjectivelor si epitetelor prin folosirea lor aproape zilnica. Grandios? Sublim? Extraordinar? Va mai provoaca vreunul din ele o senzatie, un fior pe sira spinarii? Mi-au placut multe lucruri la acest concert: faptul ca a inceput la timp si ca noi, fraierii care ne-am chinuit sa ajungem punctuali si am intrat cu o ora inainte, am fost rasplatiti de punctualitatea artistilor; vocea lui Cohen, care devine tot mai buna cu varsta (ascultati o piesa de acum 30 de ani daca nu ma credeti); modestia si charisma lui; trupa de acompaniament si pasajele instrumentale la instrumente de suflat sau mandolina; melodia The Partisan, surpriza cantaretului pt Romania, care a sunat mult mai bine decat in '69 cand a fost inregistrata, singura piesa cu versuri si in franceza; In my secret life - superba, mi s-a ridicat parul pe mana si nu cred ca din cauza frigului; bis-ul lung si emotionant. Pentru mine concertul lui Cohen a insemnat placerea de a-mi aminti de momente dragi, in care piesele lui au insemnat ceva; surpriza de a descoperi piese vechi intr-o interpretare moderna, poate mai buna si mai elaborata decat originala; bucuria de a trai o seara minunta alaturi de iubita si prieteni: Alina, Adela, Leonard...