"Ia o mana de paie si mananca, boule!"
Citat aproximativ din piesa Netotul, de I.B. Singer, jucata de Marius Damian - Teatrul Joint. Incep sa intre in traditie serile de teatru de miercuri de la Atrium Cafe. Din pacate pentru mine aceasta a fost prima mea participare si-i multumesc Mihaelei ca si-a facut mila de netotul de mine si m-a "adoptat" impreuna cu gashca ei de prieteni. Piesa este o tragi-comedie evreiasca despre credulul Gimpel, prostul satului si bataile de joc indurate de-a lungul vietii, toate suportate pentru ca, nu-i asa, daca nu crezi ce-ti spun oamenii o sa ajungi sa nu crezi nici in Dumnezeu. Recitalul de 30 de minute al lui Mircea Damian, mimica, gestica si intonatia acestuia m-au incantat si fermecat. Asezat pe un scaun, imbracat in camasa alba si pantaloni negri, cu ochelari rotunzi, blondut, cu reflectorul in fata si ... o premiera totala, in aer liber, nu in cafenea - ci afara, pe terasa, in cel mai romantic colt de Sibiu, langa Podul Mincinosilor, demonstratia actoriceasca a oprit in loc trecatori si vanzatori, a aglomerat podul si a starnit hohote de ras spectatorilor si chicoteli unei domnitze in cele mai nepotrivite momente. Momente priceless: cand aparea cate un grup de turisti de dupa colt si se opreau toti mirati ca sa asiste la eveniment, mai ales daca tocmai prindeau actorul intr-un moment de zbucium maxim si nu intelegeau ce se intampla.
La o scurta cautare pe Google nu am putut sa aflu decat ca teatrul Joint este din Brasov iar despre piesa ca "Marius Damian realizează un recital actoricesc de excepţie, textul este o mărturie sinceră către public a lui Gimpel, prostul satului, mostră de foarte bună calitate a auto-ironiei evreieşti. "
Citat aproximativ din piesa Netotul, de I.B. Singer, jucata de Marius Damian - Teatrul Joint. Incep sa intre in traditie serile de teatru de miercuri de la Atrium Cafe. Din pacate pentru mine aceasta a fost prima mea participare si-i multumesc Mihaelei ca si-a facut mila de netotul de mine si m-a "adoptat" impreuna cu gashca ei de prieteni. Piesa este o tragi-comedie evreiasca despre credulul Gimpel, prostul satului si bataile de joc indurate de-a lungul vietii, toate suportate pentru ca, nu-i asa, daca nu crezi ce-ti spun oamenii o sa ajungi sa nu crezi nici in Dumnezeu. Recitalul de 30 de minute al lui Mircea Damian, mimica, gestica si intonatia acestuia m-au incantat si fermecat. Asezat pe un scaun, imbracat in camasa alba si pantaloni negri, cu ochelari rotunzi, blondut, cu reflectorul in fata si ... o premiera totala, in aer liber, nu in cafenea - ci afara, pe terasa, in cel mai romantic colt de Sibiu, langa Podul Mincinosilor, demonstratia actoriceasca a oprit in loc trecatori si vanzatori, a aglomerat podul si a starnit hohote de ras spectatorilor si chicoteli unei domnitze in cele mai nepotrivite momente. Momente priceless: cand aparea cate un grup de turisti de dupa colt si se opreau toti mirati ca sa asiste la eveniment, mai ales daca tocmai prindeau actorul intr-un moment de zbucium maxim si nu intelegeau ce se intampla.
La o scurta cautare pe Google nu am putut sa aflu decat ca teatrul Joint este din Brasov iar despre piesa ca "Marius Damian realizează un recital actoricesc de excepţie, textul este o mărturie sinceră către public a lui Gimpel, prostul satului, mostră de foarte bună calitate a auto-ironiei evreieşti. "
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.