Femeie bizon în trafic? Igen!

Radio Guerrilla are luna asta o campanie şoadă: "cine nu e femeie e prost". Aplicând sloganul la ultimele mele păţanii în trafic ar trebui să sune cam asa: "cine nu se fereste de femei în trafic e prost". Sorry fetelor, e crud şi trist dar adevărat în cazul meu. Anul acesta n-am avut nici o problemă în trafic decât cu 3 femei, care şi-au dat silinţa să-mi provoace senzaţii tari. O fi criza de vină dar doamnele astea au nişte tendinţe suicidale acute.

1. Coboram într-o vineri seara pe strada Transilvaniei iar la intersectia cu Gârlei o tanti stătea frumos şi aştepta în intersecţie ca să trec, perfect regulamentar. A aşteptat să mă apropiu dar probabil i s-a părut că merg prea încet şi a încercat să se bage - cum nu mergeam aşa de încet cât a crezut ea a ieşit o frână de toată frumuseţea, claxon şi o rapidă evaluare a opţiunilor: intru în vacă sau trag stânga şi întru in stâlp şi gard. Dacă nu sunteţi un fraier sentimental ca mine răspunsul corect ar trebui să fie întotdeauna intru în vacă, dacă ea nu păţeşte nimic bun de plată eşti tu, este mult mai greu să dovedeşti că din cauza ei s-a produs accidentul dacă nu e coliziune. Dar na, parcă nu poti să intri aşa, ca boul, deşi vaca e mult mai moale ca stâlpul. Noroc că cineva i-a luminat mintea Milkăi în ultimul moment şi s-a oprit, lasându-mi totuşi atâta loc cât să trec printre ea şi gard. Mulţumiri calde bărbatului de langă ea sau lui Doamne-Doamne - unul din ei există în flash-back-uri dar nu pot să-mi dau seama exact care; Alinuţei că are vezica tare şi celor care au inventat ABS-ul.

2. Într-o zi frumoasă de sâmbătă, cerul e albastru, păsărelele cântă, piticii dansează, ghioceii se ascund înfricoşaţi de super-cow number two. O interecţie mai la vale decât cea dinainte, Cârlova cu Ştrandului. Eu, frumos, regulamentar, pe Cârlova stradă cu prioritate 24h/24 - ea, tot pe Cârlova dar din sens opus, la vreo 50 de ani, se uită după nişte biciclişti care pedalau pe Ştrandului şi, cumva stresată de prezenţa lor, dă să se bage pe aceeaşi stradă tăindu-mi calea. Noroc că am văzut-o că nu se asigură şi virează ca-n bătătura părintească. Bineînţeles tot tacâmul: frână, claxon, ea de-a latul, eu nervos dar civilizat, ea nervoasă dar ocoşă.

3. Aceeaşi intersecţie ca la 2, aceeaşi oră, o săptămână mai târziu, altă femeie: SB 08 GGI. Giugiuca asta are maşină mică dar e o mare femeie. Aproape acelaşi scenariu, eu tot pe Cârlova care, culmea, şi săptămâna aceasta are prioritate, ea venea de pe Ştrandului şi vroia să o ia în aceeaşi direcţie cu mine, fără să se asigure bineînţeles. La ce faţă relaxată avea, nu pot să zic decât fericiţi cei săraci cu duhul, dar ăla care ajungea la loc cu verdeaţă eram eu pt că pentru a o evita am tras volanul spre direcţia unei florării. Cum tocmai mi-am schimbat discurile şi plăcuţele de frână pe toate patru roţile am avut zile amândoi. Deja ştiţi ce-a urmat: frână, claxon, ea tot de-a latul, la fel de nervoasă ca eroina de la 2 - băi fetelor există vreun moment când voi nu aveţi dreptate? Nu mă deranjează ca nu ştiţi să conduceţi dar odată aş vrea să văd pe una din voi cum ridică mâna şi-şi cere scuze în loc să deschidă gura şi să dea mărunt din buze!

În concluzie: habar n-aveţi ce bună e supa la mama după o asemenea păţanie şi cum calmează tremuratul membrelor. Dacă aş fi Istodor v-aş ura "muriţi!" dar cum v-am evitat de fiecare dată sper să continuăm la fel şi de acum înainte şi vă urez doar o primăvară frumoasă şi la mulţi ani - şi vouă, şi mie.

PS. Fifi, Piţi, Rozi, Espadrila Coacăză: semnul ăla hexagonal cu margini albe şi interior roşu pe care scrie stop - nu e mărţişor pt stâlp, chiar dacă seamănă!