Capsatorul

Prin clasa a 9-a, când eram boboc şi aveam o frumoasă mustaţă (dar asta-i altă poveste, tre să caut o poză), am descoperit gustul farselor. De fapt gustul farselor mele l-a descoperit întâi ăla de-o mâncat Nivea, l-am văzut zilele astea pe stradă, a cam chelit, dar trăieşte! Aşadar nu mâncaţi Nivea că nu e bună pentru păr. Plus că îngraşă! 

Într-o zi am venit cu capsatorul la şcoală şi, logic, am capsat o parte din caietele colegilor. Ideea era că nimeni nu o să observe până nu începe ora şi atunci victimele o să aibe mici probleme în a scoate toate capsele până la momentul când trebuiau să-şi noteze chestii în caiet.Unul din colegii mei, super haios, olimpic la ce vroia muşchiul lui, dar mai ales la mate şi fizică, vine într-o pauză la mine, surescitat, mă ia repede, hai scoate odată capsatorul, i-am luat caietul lui X, să i-l capsăm înainte să se întoarcă! Zis şi făcut, am început să-l capsez, la început n-am înţeles de ce începem cu spatele caietului, dar după vreo 30 de capse, când am ajuns la partea scrisă mi-am dat seama. Am recunoscut scrisul. Era al meu. 

Acum mi se pare cea mai bună farsă la care am participat, atunci nu cred că m-am amuzat. A fost ultimul caiet capsat, dar numai începutul prostiilor...