Mango

Picasso a avut o perioadă roz, eu am o perioadă mango. Adică momentan e fructul meu preferat. Cel mai avantajos e să-l cumperi de la Real, dar de fiecare dată când ajung la casă mă întreabă vânzătoarea: ăsta ce e? Chiar aşa exotic e mango-ul încă? Înţeleg că nu ştie fructele alea cu ţepi, gen lichi, dar mango poate fi confundat doar cu papaya şi nici aşa prea uşor. Data trecută i-am zis că e mango, a sunat o colegă să-i spună codul la mango şi a bătut nucă de cocos. Am avut o presimţire şi m-am uitat pe bon. Acum n-am mai verificat, a fost preţul acceptabil, dacă punea codul unui frigider cred că remarcam.
Ţăranul de mine are impresia că dacă cumpără un fruct din magazin trebuie să meargă acasă şi să-l poată consuma. Ceea ce nu e cazul la mango, acestea sunt probabil culese când pomişorului făcător de mango de abia i-au căzut florile, iar fructele sunt nişte chestii mici şi verzi. Ajunse la botul sibianului ele sunt tot verzi şi mai trebuie lăsate vreo săptămână la copt, ca bananele pe vremuri. La început, obişnuit cu mango-ul din Portugalia care trebuia mâncat peste chiuvetă de zemos ce era (deh, fiţe de turc) am încercat să consum un mango verde şi a fost păcat şi de el şi de stomacul meu. Acum m-am învăţat minte şi-mi planific cu 7 zile înainte poftele astea exotice.