Turcu.Pitzi.Barcelona

Poza asta are o istorie drăguţă. Încercam să ne facem o poză în port, în care să apărem amândoi. Am pus aparatul pe o bordură, am setat timer-ul pe 10 secunde şi am fugit in cadru. Succes? Nope! Era plin de turişti, până ajungeam eu în poză apărea careva în plimbare şi trecea printre noi şi aparat chiar în momentul declanşării. Când eram aproape să renunţ apar două nemţoaice, una îmi ia aparatul foto şi ne face poză în timp ce cealaltă opreşte circulaţia cu "halt" şi mâna întinsă în faţă. Foarte haioase şi simpatice, le-am mulţumit călduros pentru ajutor. Cine s-ar fi aşteptat chiar de la ză germans, right?

Când ne-a lăsat ghidul timp două ore să ne plimbăm pe La Rambla şi să mâncăm ni s-a părut prea mult. Dar nu eram singur, eram cu pitzi meu. Plimbarea a fost relativ scurtă, în schimb ne-am întins (şi porcit) la Hard Rock Cafe, ghici cine a umblat cu ditamai hamburgerul la pachet prin toată Barcelona în ziua aia? Că pitzi are poftă, dar i se termină repede. L-am şi ţinut în camera de hotel vreo zi, de puteam face din el veioză-ciupercuţă la cât de mare era. Alinuţa are un hobby, ochelarii de soare. Aşa că, dacă tot mai aveam vreo 15 minute până la reunirea cu grupul, am intrat într-un magazin de ochelari aflat lângă punctul de întâlnire. Acolo surpriză: cumperi doi ochelari, plăteşti trei plăteşti doi, primeşti trei! Eu am o pereche de ochelari noi aşa că am lăsat-o pe pitzi să-si aleagă trei perechi! Credeţi ca 15 minute au fost suficiente?? Nooo. Erau pereţi întregi de cercetat, alegerea era grea, că doar cum să alegi trei perechi aşa repede? A trebuit să ies să-i zic ghidului unde suntem ca să nu plece fără noi, iar când în sfârşit s-a încheiat tranzacţia erau toţi în autocar şi nu se uitau prea prietenoşi. La pitzi nu i-a păsat, ea zâmbea fericită. Priceless. Ăştia-s doi dintre ochelari, cei din poza din zid - favoriţii mei, ceilalţi - favoriţii ei, deşi i-am zis că arată ca Michael Jackson.