Concurenţa

Astăzi pe când îmi savuram cafeaua de după amiază (dpdv al orei) respectiv dimineaţă (dpdv al ceasului meu intern setat pe ora de weekend) am asistat la o fază un pic şocantă: o fetiţă venită la cerşit a fost atacată, din senin, de câinele castrat, cu eticheta în ureche, şchiop şi care nu se mişcă cu orele de pe locul dintre mese unde zace tolănit. Totul s-a desfăşurat foarte rapid, mai rapid decât bănuiam că ar fi în stare să se mişte animăluţul cu trei picioare valide, portretul de până atunci al blândeţii întruchipate: fetiţa n-a apucat să cerşească, fiind luată în primire de chelneriţă care probabil îi spunea să nu deranjeze clienţii, moment în care câinele aflat la un metru de ele s-a repezit la piciorul fetei. N-a muşcat-o, i-a capsat doar pantalonii, fetiţa a fost apărată de chelneriţă care şi-a continuat gestul frumos şi când fetiţa a început să plângă, de spaimă sau de durere (atunci nu ştiam încă), a dus-o la baie să vadă dacă e în regulă. S-a ales doar cu sperietura, dar fiind urmată de alţi câţiva puradei, scena era aproape să se repete. Se pare că se întâmplă foarte des acest lucru, doar cu cerşetorii (!), sintetizat tot de chelneriţă: îşi dispută teritoriu.