One, two, three! [mult zgomot]
Foarte frumos aseară la concertul Bruce Sprinsteen de pe Olympiastadium, München. Scena dispusă mai interesant decât de obicei, pe latura lungă a terenului face ca tribunele să nu fie atât de pline, dar toate locurile puse în vânzare au fost epuizate, aşa că spaţiile goale pe care o să le vedeţi în poze sunt doar zone de securitate. Nu pot să estimez numărul de spectatori, dar a fost multă lume. The Boss şi-a făcut intrarea în scenă la ora 20.15 şi a cântat fără pauză până la 23, deci aproape 3 ore. Incredibil câtă energie are omul ăsta în el, deşi e trecut de 50 de ani, fuge, urlă, cântă, dialoghează des cu fanii, e un showman de excepţie, n-am avut la nici un alt concert senzaţia de improvizaţie neforţată şi interacţiune liberă cu publicul ca aseară. Acest sentiment s-a datorat poate şi următorului episod: nişte fani belgieni au venit cu un panou mare din carton pe care îi urau la mulţi ani "clăparului" Roy, fiind ziua acestuia. Tot pe panou mai scria şi "oh, we wish you pretty woman,", aluzie la tizul Roy Orbison şi piesa acestuia. Aşa că Bruce s-a gândit să cânte această piesă, nerepetată, în stilul caracteristic, moment foarte gustat de public. La fel de apreciat a fost şi pasajul când i-a dat microfonul unui puşti ţinut pe umeri de tatăl său, în primul rând, iar acesta a cântat refrenul în locul lui, ştia toate cuvintele! Cele mai faine piese au fost The River, Because the night, Glory days şi Born to run. Din păcate nu a cântat Born to run, o aşteptam cu interes, dar restul melodiilor au compensat cu desăvârşire. Una peste alta, a meritat excursia, tata şi unchiul meu s-au distrat şi ei, mai repetăm mişcarea şi cu alte ocazii.
Foarte frumos aseară la concertul Bruce Sprinsteen de pe Olympiastadium, München. Scena dispusă mai interesant decât de obicei, pe latura lungă a terenului face ca tribunele să nu fie atât de pline, dar toate locurile puse în vânzare au fost epuizate, aşa că spaţiile goale pe care o să le vedeţi în poze sunt doar zone de securitate. Nu pot să estimez numărul de spectatori, dar a fost multă lume. The Boss şi-a făcut intrarea în scenă la ora 20.15 şi a cântat fără pauză până la 23, deci aproape 3 ore. Incredibil câtă energie are omul ăsta în el, deşi e trecut de 50 de ani, fuge, urlă, cântă, dialoghează des cu fanii, e un showman de excepţie, n-am avut la nici un alt concert senzaţia de improvizaţie neforţată şi interacţiune liberă cu publicul ca aseară. Acest sentiment s-a datorat poate şi următorului episod: nişte fani belgieni au venit cu un panou mare din carton pe care îi urau la mulţi ani "clăparului" Roy, fiind ziua acestuia. Tot pe panou mai scria şi "oh, we wish you pretty woman,", aluzie la tizul Roy Orbison şi piesa acestuia. Aşa că Bruce s-a gândit să cânte această piesă, nerepetată, în stilul caracteristic, moment foarte gustat de public. La fel de apreciat a fost şi pasajul când i-a dat microfonul unui puşti ţinut pe umeri de tatăl său, în primul rând, iar acesta a cântat refrenul în locul lui, ştia toate cuvintele! Cele mai faine piese au fost The River, Because the night, Glory days şi Born to run. Din păcate nu a cântat Born to run, o aşteptam cu interes, dar restul melodiilor au compensat cu desăvârşire. Una peste alta, a meritat excursia, tata şi unchiul meu s-au distrat şi ei, mai repetăm mişcarea şi cu alte ocazii.
Postări
eu te invidiez. punct. :(
RăspundețiȘtergerenu trebuie, am auzit că vine şi la zilele oraşului Cisnădie! :P
RăspundețiȘtergere