O altfel de pitzi

I-am văzut pe băieţii cu carneţelul pe stradă şi mi-am adus aminte de o întâmplare povestită de o amică, genul acela care se comportă ca o mimoză şi arată ca o pitzi, bronzată, cu cercei mari, buze glossy, unghii roz, tot tacâmul. Povestea pitzi că şi-a parcat Matizul în faţă la un supermarket, cu o roată un pic urcată pe bordură şi pac, sar doi poliţişti (comunitari) la ea, cu textul că domnişoară aţi parcat pe trotuar, vă dăm amendă şi vă facem poză la maşină dacă faceţi contestaţie. Poliţişti comunitari, repet, adică din ăia unde băiatul cu diplomă de bacalaureat e şef de "garnizoană". Probabil mai mult vroiau să intre în vorbă şi să umfle pieptul pe lângă pitzi. Fata, deşi blajină şi sperioasă din fire, avea un atu, studia dreptul. Aşa că le-a spus că nu şi-au declinat identitatea şi calitatea lor oficială, dacă sunt de la poliţie sau de la comunitari, moment în care unul dintre cei doi i-a zis că ea n-are dreptul să vorbească aşa cu ei. Replică la care pitzi scoate portmoneul şi le arată legitimaţia de serviciu pentru că, am omis să vă zic, mai avea un atu: lucra în Poliţie. Aia adevărată. Restul e istorie şi nişte comunitari cu coada între picioare.