Silicoane şi spume

Cam de două ori pe săptămână îmi vine să-mi bag picioarele în ele calculatoare şi să mă reprofilez, de exemplu visez să fiu portar sau paznic de noapte. După weekendul care tocmai a trecut ştiu ce n-o să mă fac: instalator, zugrav sau orice alt tip de "meseriaş". După ce am schimbat ţevile de apă mai trebuia să-mi readuc apartamentul la forma iniţiala, adică să pun un panou de lemn înapoi pe rapiţ şi să-l prind cu nişte şuruburi în rama lui metalică. Bineînţeles că nimic nu e simplu, mai ales după ce lemnul lucrează în timp, aşa că am reuşit să mai pun la loc 3 şuruburi din 4. Tot e bine. Acum vine partea interesantă: aseară mi-am cumpărat un tub de spumă poliuretanica pentru izolat spaţiile de lângă ţevi, ca să nu păţesc ca Rhodos şi să-mi intre musafiri mici cu coadă în casă, plus silicon alb ca să acopăr marginile între placa de lemn şi perete. După 3 ore de chinuială a ieşit următorul rezultat: una bucată turc siliconat, un cadru alb urât cu spume (poliuretanice) plus mii de draci. Ca să vă faceţi o idee, aveam la silicon pe mâini cât Pamela Anderson în piept şi eram alb, tot pe mâini, ca Michael Jackson după 1990. La final, frecând cu peria pe aceleaşi mânuţe am dat de stratul de spumă şi am devenit temporar galben, apoi am ajuns roz ca acum 31 de ani iar acum sunt o uscătură - de la Pur, singura chestie din casă care a reuşit să mă cureţe. Tot e mai bine cu calculatoarele astea...