Corina Ungureanu

Chestia aia maltratată care stă cu capul în jos sunt eu. Cum am ajuns in halul ăsta? Cu mult efort, cauzat de golirea unor pahare de vin fiert şi a altora cu diverse lichide la fel de inofensive. Se întâmpla la revelionul dintre 2003 şi 2004, la o cabană pe Valea Avrigului şi cred că proprietarul se mai întreabă şi astăzi de unde are urmele alea de bocanc pe peretele de la baie, undeva la 1.8x metri înălţime. Nu ne-am prostit chiar de revelion, nu, noaptea de revelion am petrecut-o mai decent, cu excepţia orei zero, când în loc să ne bucurăm şi să ne pupăm, noi ne ascundeam care cum puteam de Jurgen. Bine, nu de el, de artificiile lui, pentru că el, sas stabilit în Germania, cam mutalău, dar cu ceva bani, şi-a cumpărat o plasă de artificii şi ne-a terorizat împreună cu alţi doi-trei la-fel-de-deştepţi. Era un fel de guerrillă urbană, cam aşa se distrau şi ăia prin Belgrad în timpul războiului. Dar să revenim la imagine.

Vă întrebaţi ce are gimnasta Corina Ungureanu cu toată treaba asta? Nu mare lucru, vina ei era doar faima avută la momentul acela. Un prieten la fel de treaz ne-a întrebat dacă vrem să jucăm C.U., noi am acceptat. Demonstraţia a făcut-o el, nişte figuri de mare dificultate gen cumpăna, apoi statul în mâini (sprijinit) şi nişte bezele trimise publicului. Poate au mai fost şi altele dar nu mi le amintesc. Eu, fotograful, am evoluat ultimul în concurs pentru că, din păcate, şi-au adus aminte şi de mine şi n-am avut scăpare.