Concediul acesta mi-am cam disperat prietena şi prietenii cât am citit la plajă. Ei se cam plictiseau săracii, aveau chef de vorbă, eu citeam. Am reuşit să termin Night Train to Lisbon, o carte frumoasă şi exotică, povestea unui distins doctor portughez, văzută prin ochii unui profesor de limbi clasice elveţian, care atunci când dă într-un anticariat din Berna peste cartea acestui doctor îşi lasă viaţa searbădă şi pleacă la Lisabona ca să-l cunoască pe autor. Acolo descoperă că doctorul a murit de mult dar îi reconstituie viaţa, pasiunile, iubirile, dramele, lupta în Rezistenţa portugheză prin prisma prietenilor şi familiei pe care-i cunoaşte. Foarte interesantă tema şi modul în care este scrisă cartea, v-o recomand călduros.
A doua carte citită a fost volumul întâi al trilogiei lui Stieg Larsson - Millenium, de care vă povesteam înainte să plec. Carte agreabilă, de concediu, de la Codul Lui DaVinci n-am mai citit ceva aşa bun, dar tradusă cu oareşce stângăcii pe care nu le merită. Banda adezivă e tradusă ca "teip", la un moment dat se vorbeşte despre o "crosă de baseball" şi alte dume de acest gen care nu ştiu cum au trecut de corectură. Temele sunt interesante (politică, economie, IT, sex), personajele principale ale cărţii sunt o domnişoară antisocială hacker şi un ziarist care încearcă să rezolve diverse mistere. Cărţile lui Dan Brown sunt un pic mai bune totuşi.
Chiar când mă întrebam ce o să citesc în ultimele două zile de concediu am găsit într-un coş de gunoi o carte groasă şi am salvat-o cu o oarecare jenă. Era un coş micuţ pe plajă, deci erau doar câteva peturi goale şi această carte deasupra, nu vă gândiţi că am căutat în ghenă, dar mă cam doare inima când văd o carte maltratată în acest fel şi nu-s puritan, le îndoi şi eu colţurile! Cartea era o culegere de trei romane poliţiste englezeşti, agreabile şi ele, deşi engleza britanică e mult deosebită ca şi cuvinte şi expresii de restul traducerilor din autori internaţionali. Mai învăţ şi eu ceva... Am terminat primul roman dar acum m-am apucat de Millenium 2.
A doua carte citită a fost volumul întâi al trilogiei lui Stieg Larsson - Millenium, de care vă povesteam înainte să plec. Carte agreabilă, de concediu, de la Codul Lui DaVinci n-am mai citit ceva aşa bun, dar tradusă cu oareşce stângăcii pe care nu le merită. Banda adezivă e tradusă ca "teip", la un moment dat se vorbeşte despre o "crosă de baseball" şi alte dume de acest gen care nu ştiu cum au trecut de corectură. Temele sunt interesante (politică, economie, IT, sex), personajele principale ale cărţii sunt o domnişoară antisocială hacker şi un ziarist care încearcă să rezolve diverse mistere. Cărţile lui Dan Brown sunt un pic mai bune totuşi.
Chiar când mă întrebam ce o să citesc în ultimele două zile de concediu am găsit într-un coş de gunoi o carte groasă şi am salvat-o cu o oarecare jenă. Era un coş micuţ pe plajă, deci erau doar câteva peturi goale şi această carte deasupra, nu vă gândiţi că am căutat în ghenă, dar mă cam doare inima când văd o carte maltratată în acest fel şi nu-s puritan, le îndoi şi eu colţurile! Cartea era o culegere de trei romane poliţiste englezeşti, agreabile şi ele, deşi engleza britanică e mult deosebită ca şi cuvinte şi expresii de restul traducerilor din autori internaţionali. Mai învăţ şi eu ceva... Am terminat primul roman dar acum m-am apucat de Millenium 2.
Postări
Confirm neplacuta senzatie a citirii cuvantului "teip" din carte mentionata. Am ajuns aici cautand existenta lui. In rest toate bune si frumoase. Mai ales Lisabona.
RăspundețiȘtergere:) Salutari domnu Ciocu!
RăspundețiȘtergere