Mp3 cu un picior în groapă?

În ultima vreme presa de specialitate bâzâie pe lângă două nouă formate de fişiere muzicale: CMX şi Apple Cocktail. Acestea vor să fie mai mult decât simplă muzică digitală, au ambiţia să includă şi grafică, versurile, poze, linkuri, adică echivalentul digital al unui întreg CD bine făcut, cu booklet et al. În spatele CMX-ului se află mai multe case de discuri: Sony, Warner, Universal şi EMI iar în spatele Cocktail se află Apple. Personal sunt sceptic, am mai văzut încercări de a detrona mp3-ul: wma-ul de la Microsoft, ogg-ul freeware, flac-ul open source şi fără pierderi de calitate, dar toate au eşuat. Probabil baza celor cu mp3-uri e aşa de mare încât e greu să le schimbi obiceiurile, programele, playerele. De casele de discuri nu mi-e "frică", ele încearcă săracele să lupte împotriva pirateriei în loc să-şi schimbe modelul de business şi să gândească outside-the-box, dar Apple de obicei nu prea dă rateuri, mai ales că în domeniul ăsta are avantajul iPhone/iPod-urilor care deja au unele din aceste funcţionalităţi (coverflow de exemplu) implementate. Cu alte cuvinte: li se rupe de noi, ele vor ceva nepiratabil şi care să diminueze costurile de producţie ale cd-urilor clasice. Nu ştiu dacă o să prindă, depinde foarte mult de dimensiunea fişierelor, nu cred că are nimeni chef să-şi umple playerul cu ţigănii, chiar dacă au funcţii multiple.