Budapesta

V-am epuizat nervos cu Melku? Am pierdut cititori? Era prea frumos ca sa nu-l descriu în serial. Oricum, s-a terminat acel episod, după ce-am plecat de acolo am ajuns la Budapesta, unde am avut ceva de furcă cu GPS-ul şi cu podurile lor, pentru că cel pe care mă tot trimitea navi-ul era închis în acea zi şi m-am trezit faţă în faţă cu nişte muncitori disperaţi care-mi făceau semne să dau înapoi, că deh, dacă nu cunoşti oraşul forţezi. Dar cum n-a mers, a trebuit să mă întorc, să-l ignor pe Marcel (vocea navi-ului) şi să mă ghidez după malul Dunării spre următorul pod, supraaglomerat tot din cauza celuilalt. Aşa am făcut cunoştinţă cu podul cu lanţuri. Ajunşi pe malul corect, am găsit rapid piaţa Oktogon lângă care aveam hotelul, căruia o să-i dedic un post special, mai târziu. Am parcat maşina, ne-am instalat în cameră şi am ieşit la plimbare, în zona comercială şi istorică de pe malurile Dunării. Apoi am luat o cină pe una din terasele din zona gării centrale: o combinaţie de tapas ca antreu şi o supă gulaş, decente ambele, plus nişte bere locală. Oraşul nu ne-a plăcut la fel de mult ca Praga, dar nu există termen de comparaţie cu Bucureştiul. Bulevarde largi cu copaci vechi şi înalţi, curăţenie, magazine şi terase decente, clădiri istorice frumos luminate, trafic rezonabil chiar şi luni dimineaţa. Au totuşi mai mulţi cerşetori şi homeleşi ca în alte capitale, mai ales lângă gară. După trei ore de plimbări şi poze ne-am retras în cameră iar luni dimineaţa am luat micul dejun, destul de scump, pe una din terasele din apropiere, după care ne-am urcat în maşină şi am plecat spre Sibiu, că eram deja cu shoppingul făcut în Germania.