Am terminat săptămâna trecută volumul 2 al trilogiei Millennium. Mi s-a părut mai bun decât primul volum. Scrie bine Stieg Larsson şi îmi pare rău că a dat colţul, mai puteam citi nişte cărţi din astea. N-am să vă descriu romanul dar, ca un bun român, o să insist asupra criticii:
Ce m-a făcut furios este traducerea, ca şi prima dată, e frustrant ca o traducătoare şi doi corectori să n-aibă o minimală cultură sportivă, muzicală sau tehnică. V-am spus deja de "crosa de baseball" din primul volum, acum au făcut-o bărbat pe Debbie Harry, solista de la Blondie, şi au transformat o unitate de dischete ZIP în CD. Alte exemple nu-mi amintesc acum (pentru că nu mi le-am notat, nu pentru că n-ar exista) dar toată lectura este stricată de senzaţia de amatorism a traducerii. Poate exagerez, dar mi-am jurat în barbă, ca alt (faimos) turc, că volumul trei o să-l cumpăr în engleză. Singurul lucru care mă împiedică e faptul că ar arăta frumos toate trilogia împreună în bibliotecă. Mă mai gândesc. Până atunci vă invit să le citiţi, dar nu în româneşte.
Postări
qwae, ti-am ascultat sfatul si mi-am luat si eu millenium. w-endul trecut am citit ca un disperat volumul 1 si 2 si intrasem in transa ca nu gaseam volumul trei. azi l-am gasit si l-am luat asa ca maine o sa ma delectez. am inteles ca zile le astea se lanseaza si filmul"fata care s-a jucat cu focul"
RăspundețiȘtergere