M-am hotărât, la anul îmi fac concediul cu nebunii ăştia pe yacht. Deşi pare scump, per total e la fel ca şi când ai merge la hotel în Grecia sau Croaţia, dar distracţia e mult mai mare.
sâmbătă, 31 octombrie 2009
vineri, 30 octombrie 2009
A trecut şi KuKo
A iesit bine. Mai jos e o poza cu Turcu-n actiune. Din pacate in putinele poze pe care le am fotograful ori m-a prins cu ochii inchisi, ori cu gura cascata. Nu prea se vede audienta, dar a fost acolo si a mai si aplaudat un pic - din mila probabil.
Ieri dimineata cand a sunat ceasul m-am dat jos din pat mai repede ca niciodata cand mi-am dat seama ca in doua ore urma prima prezentare. E obositor sa vorbesti 6 ore intr-o limba straina, mai ales daca e germana, asa ca dupa ce am terminat cu conferinta n-am mai prea avut chef sa deschid gura. Prefer linistea muncii de birou, plus ca sarcasmul ma prinde mai bine :D
Am plecat spre aeroport, traiasca weekendul. Si berea. Salitos Mojito here I come.
PS: cel mai tare a fost prietenul Bogdan, mi-a dat mesaj "ai terminat conferinta?". Cand i-am raspuns ca da, mi-a raspuns: "no daca ai terminat vorbeste pentru 6 locuri in oldies". Si eu in naivitatea mea credeam ca e interesat cat de bine a iesit treaba...
PPS: KuKo = KundenKonferenz
joi, 29 octombrie 2009
Azi - D day
În momentul când tu citeşti acest post drag cititor (dacă mai este 29 oct 2009) eu s-ar putea să fiu în plin proces de prezentare a unor module software în faţa unor nemţi, deci în germană. Am de susţinut patru sesiuni de câte 90 de minute, poate mă repet: în germană, la un număr total de 80 de nemţi. De nemţi nu mi-e frică dar îmi place să citez un domn celebru pentru a-mi motiva incompetenţa lingvistică: life is too short to learn German. Aşadar de câte ori deschideţi gura astăzi şi vă iasă cuvintele fluent şi natural, gândiţi-vă la mine, că mie nu! La ăştia sigur n-o să le fac petiţie dacă o să aplaude!
miercuri, 28 octombrie 2009
Conferinţa naţională a femeilor din România 1958
Am citit pe blogul lui IT Morar că a fost pusă pe internet "Fototeca comunismului românesc". Aşa că am zis să caut şi eu ceva poze interesante pe acolo: după manele, petrecere, beută, ceai dansant şi sex nici un rezultat. După "femei" doar o singură poză, foarte relevantă, vă las să o judecaţi singuri:
PS: Căutaţi după Sibiu, poate vă vedeţi părinţii îmbrăcaţi în uniformă de pionier.
Impresii despre România
Un coleg slovac şi-a făcut vacanţa de vară la noi în ţară împreună cu trei prieteni. Un concediu pe patru roţi, pornind de la Oradea, apoi trecând prin Cluj, Sighişoara, Sibiu, Braşov, Râşnov, Sinaia, Constanţa, Tulcea, o tură prin Moldova, Satu Mare şi apoi iar Oradea. Destul de acoperitor zic eu. A rămas cu următoarele impresii, începem cu lucrurile importante:
- cele mai frumoase fete - la Galaţi;
- cei mai mulţi ţânţari - la Sighişoara, deşi a fost şi-n Deltă (i-a agăţat o bătrânică şi au stat la ea în gazdă peste noapte);
- Transilvania (şi bisericile fortificate) - cea mai frumoasă zonă;
- Sibiu şi Braşov - oraşe frumoase;
- Satele cu palate ţigăneşti de lângă Oradea - motiv de oprit şi făcut poze;
- Constanţa - urâtă;
- Mamaia - nimic notabil;
- Turul Deltei cu vaporaşul - frumos;
- Moldova - frumoasă dar râuri murdare şi drumuri proaste (au mers cu un Nissan Patrol şi n-au ales tot timpul rutele principale);
- călugării de la mănăstirile din Moldova - neprietenoşi şi cam agresivi, nu i-au lăsat să facă poze.
- o localitate de lângă Satu Mare i-a impresionat prin opulenţă (vile şi maşini) - bag sama că au ajuns în Negreşti-Oaş.
marți, 27 octombrie 2009
BRB
Liniştea de pe blog se datorează faptului că săptămâna aceasta sunt în Germania. O să revin când timpul îmi va permite.
luni, 26 octombrie 2009
sâmbătă, 24 octombrie 2009
vineri, 23 octombrie 2009
Ioana
Îmi place să-mi păstrez blogul optimist şi vesel, dar astă seară o să fac o excepţie.
http://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/ramas-bun-ioana-42755.html
Din păcate, cu toate eforturile voastre, rezultatul a fost tragic. Toată după amiaza m-a apăsat regretul că n-am donat mai mult. N-am cuvinte să exprim cât de rău îmi pare de fata asta.
La turn
Dacă tot am ajuns mai devreme aseară în Piaţa Mică la concert, am zis să intrăm în restaurantul La Turn şi să mâncăm ceva. Vine fătuca, începem să comandăm şi o întreb dacă au vin roşu la pahar. Aveau unul sicilian şi Prince Mircea. O întreb de la ce firmă este Prince Mircea, Stirbey cumva? Îmi spune că nu ştie, dar merge să se uite. Se întoarce şi-mi spune: Merlot.
Am băut sicilian.
Dacă vrei să schimbi macazul, dacă nu-ţi mai place jazzul...
Pentru o seară Atriumul a devenit rockotecă şi locul de joacă al celor de la Viţa de vie. Nu cred că au mai văzut angajaţii barul lor cochet transformat într-o nebunie zgomotoasă, cu Despot urcat pe o masă şi cântând "Sunetul mai tare" sau cu aproximativ 80 de oameni dând din cap. De când am intrat şi am văzut ce boxe de putere erau montate am ştiut că ni se pregăteşte ceva asurzitor şi mă rugam să reziste paharele de vin. Au rezistat şi ele şi urechile noastre, dar au fost 90 de minute de sunet în exces, bas în stomac şi chiar pasaje cântate prin portavoce. Prima jumătate de oră a conţinut piese de pe albumul de acum 10 ani, Fenomental, a fost "parastasul" lui aşa cum zicea Despot, tot mai vorbăreţ şi mai încins pe măsură ce mai trăgea câte un shot de Jägermeister. Apoi a fost rândul pieselor mai noi, printre care "Praf de stele" şi finiş pe acordurile reggae din "Varza" iar bisul de trei melodii s-a încheiat cu Ozosep.
M-am convins că în Atrium merită văzut orice concert, locul şi distanţa mică faţă de formaţie crează o atmosferă mişto - să ai un solist căţărat pe masa din faţa ta, la 2 metri - how cool is that?. Exagerând grotesc, cred că şi la Guţă ar fi fain în Atrium, dar sper să nu aflu niciodată dacă am dreptate :))
joi, 22 octombrie 2009
Rosebud
Acesta a fost ultimul cuvânt rostit de Charles Foster Kane, magnat interbelic american, înainte să moară. În filmul Citizen Kane, nu în viaţa reală. Aseară m-am uitat la această capodoperă de acum aproape 70 de ani (1941) a lui Orson Welles, film care, sub pretextul aflării semnificaţiei cuvântului din titlu, prezintă viaţa multimilionarului Kane. Mi-a plăcut filmul şi povestea cetăţeanului K, mai ales că are nişte momente de cinematografie alb-negru de excepţie, un joc de lumini şi umbre care cu greu poate fi redat pe peliculă color şi un scenariu care ispiteşte la reflecţii chiar şi după atâta timp. Dacă vă plac filmele clasice ca Breakfast at Tiffany's sau Casablanca e musai să vedeţi şi Citizen Kane.
Fauna portocalie
Aţi văzut noile abonamente de la Orange? Parcă le-au botezat pentru copii. Nu s-a întrebat nimeni de la marketing dacă nu e penibil ca tu, om în toată firea, să mergi şi să ceri abonament Panteră 16 sau Fluture 9? Bine că nu le-au denumit delfinaş, fluturaş şi panteruţă. O fi rămas segmentul preşcolarilor singurul slab acoperit de companie şi s-au gândit să se orienteze spre el, caz în care puteau face oferta mai interesantă: la fiecare abonament câte o carte de colorat cadou. Cică "abonamentul Panteră - pregătit pentru performanţă", iar pictograma e o mâţă care stă în fund. Dacă Ferrari se lăsa pe mâna creativilor ăştia probabil logo-ul lor era o iapă care paşte.
Le sugerez să treacă rapid la nişte simboluri mai familiare românilor:
- Cioară 13: abonament cu minute naţionale incluse, destinat celor care vorbesc după ora 12 noaptea, când ies la ciordit. Vândut la pachet cu telefoane dotate cu cameră foto şi bliţ, folosibil ca lanternă. Speed-dial customizat, tasta 1 nu sună la mesageria vocală ci la avocat.
- Bizon 2009: abonament fără minute incluse dar cu primele 5 secunde de convorbire gratis, 90% din conversaţiile celor care-l aleg se încadrează în acest interval iar dacă au ceva mai coerent de spus pot să dea beep. Telefonul trebuie să fie mare, potrivit pentru mâini butucănoase, să aibe neaparat antenă sau stylus, folosibile pe post de scobitoare. Să nu uităm de opţiunea de abonare flatrate la manele.com.
- Bizon 2009 Fitness: ca Bizon 2009 plus transmisia live a meciurilor de fotbal din toate diviziile naţionale. O pungă de seminţe cadou.
- Vipera 1: minute nelimitate cu oricine. Nu-i trebuie opţiuni, doar o baterie bună. O pungă cu lămâi cadou.
- Bambi 906090 Glitter: Denumire pompoasă pentru abonamentul cu de toate, dar cu măsură, plus Nokia 1100 roz, cu sclipici. Neaparat breloc cu muţunache asortat cadou.
- Soţul patroanei 535xi: PDA full-options, carcasă piele, servodirecţie la clapetă, speed dial în 5 milisecunde, difuzor Bose concert, blitz bixenon, încălzire în husă, ringtone "mama ta nu mă vrea". Neaparat cu acces la internet pentru postat poze cu maşina pe hi5 şi agăţat piţipoance credule.
miercuri, 21 octombrie 2009
Viţa de vie @ Atrium
Joi seară la ora 21 concertează formaţia Viţa de Vie în Atrium Cafe. Dacă sunteţi interesaţi grăbiţi-vă să cumpăraţi bilete, locurile sunt limitate! Noi nu suntem mari fani VdV, dar am fost în Atrium la Bere Gratis şi a fost foarte mişto, merită mers la un concert acolo mai ales pentru locaţie şi ambianţă.
Einaudi redivivus
Cred că am mai scris de pianistul italian Ludovico Einaudi, care combină muzica clasică cu chillout-ul, dând naştere unor piese moderne. Am descoperit că a lansat în septembrie un album nou, Nightbook şi că mai are unul live la Scala.
Piesa următoare este favorita mea, vine de pe albumul omonim - Divenire:
Dacă vă place ascultaţi şi Ascolta. Cam devreme să vă pun muzică de noapte bună, dar măcar se poate lucra în linişte pe ea :)
marți, 20 octombrie 2009
Harcea parcea şi hopa ţopa
Mă aşteptam la un măcel din partea lui Schmidt dar am urmărit fragmentele şi n-am găsit decât sketchuri tipice de late night show, ceva ce şi Jay Leno ar fi făcut dacă îl interesa subiectul. Nu s-au luat direct de cartea sau de viaţa doamnei Müller ci de chestii triviale şi facile, exact tipul de umor pe care îl găseşti la aceste emisiuni. Pentru că la noi genul acesta nu mai există (Florin Călinescu încercase ceva pe vremuri) şi asta nu pentru că suntem un popor serios ci pentru că un asemenea show zilnic se face cu o armată de scenarişti cărora trebuie să li se învârtă rotiţele la foc continuu (ceea ce costă), nu ştim să ne amuzăm de ele fără să ne simţim jigniţi în esenţa noastră de români premianţi (pe principiul că Geta-i soră-mea). Cea mai de prost gust a fost aruncarea cărţilor în găleata cu sânge, nu-mi place să văd cărţi maltratate, dar de acolo până la Auschwitz e cale lungă. Putem să terminăm să fim stupizi? Ne facem de kkt singuri şi când ar trebui să ieşim pe plus.
Imperium şi testul de fidelitate
Am fost vineri seară în Imperium. Foarte frumos aranjat, fără schimbări majore dar de bun gust, cele mai notabile fiind că acum servesc şi mâncare (salate şi platouri de brânzeturi), că au mutat barul chiar cum cobori scările şi că în camera din dreapta a apărut un colţar. Cânta Iulia, prietena lui Corlaciu, dar noi am stat în camera din stânga (deci în spate) şi am vizionat concertul pe ecranul televizorului. Transmisiunea având unele probleme tehnice am schimbat de pe CCTV pe cablu şi am dat peste emisiunea Test de fidelitate, unde o platită tocmai îl dezbrăca pe un naiv. În acel moment, din păcate pentru Iulia şi cântarile ei, a început showul la noi la masă, am răs aproape cu lacrimi de emisiunea aia penibilă. Vă recomand să mergeţi în Imperium dacă căutaţi un loc mai liniştit (când nu suntem noi acolo), cu muzică bună, este o alternativă de calitate pentru alte puburi.
luni, 19 octombrie 2009
Magazin Mănăstiresc
Nişte prieteni mai religioşi ca mine au făcut un webshop mai special: magazinmanastiresc.ro. Dacă vă plac mănăstirile ortodoxe din România şi produsele care se găsesc de obicei acolo, acum le puteţi comanda direct din faţa calculatorului. Spovedanie online înca nu au şi nici nu cred că o să inventeze dar nici de cerşetori n-o să aveţi parte.
La SUC cu Cătălin Dragnei
Am fost aseară la Stand-up comedy în Oldies Pub. Clown: Cătălin Dragnei. O fi fost vremea de vină, n-o fi fost, cert e că marea majoritate a consumatorilor de SUC şi de Oldies au stat acasă, ceea ce s-a dovedit a fi o idee foarte bună. Am râs de m-au durut fălcile. NOT. N-am mai auzit atâtea poante răsuflate de la Ţociu şi Palade încoace. După exact o oră de porcărele ne-am ridicat şi ne-am dus acasă. Omul începuse cu bancuri clasice cu Caracal, apoi a continuat cu poante vechi şi a mai strecurat câte ceva original dar total neamuzant. Per ansamblu a smuls câteva zâmbete de la noi, mai mult din condescenţă. Singura chestie pozitivă din toată treaba asta e că am descoperit site-ul celor de la Oldies, bine pus la punct şi că am aflat că duminica viitoare vine trupa Deko.
duminică, 18 octombrie 2009
Poza de la miezul nopţii
Dacă nu-i suficient de faimoasă ca să o recunoaşteţi, intraţi aici pentru detalii. Dacă e, vă cred pe cuvânt, nu trebuie să daţi semnale :)
sâmbătă, 17 octombrie 2009
Jucător exportat
Căutând aseară după un clip cu Bruce, am dat de o traducere hilară pe dailymotion. Nu se referea la sport, n-avea legătură nici cu legea Bosman şi nici cu activităţile de import-export. De-aia îmi plac mie chestiile în engleză, că-s straightforward, ce jucătoru' meu!
vineri, 16 octombrie 2009
Astă seară ascultăm în familie...
adică cu tot blocul, pentru că noi suntem o mare familie, unii manelişti, alţii nu - dar azi e rândul meu să am pitici pe creier şi boxele date tare; n-am găsit varianta de pe dvd-ul Live in Dublin, dar merge şi asta:
Whatever works
Ultimul film al lui Woody Allen, cu alt nebun sarcastic: Larry David şi pentru că nu există film de-al lui Allen fără o copchilă, cu Evan Rachel Wood. El: super inteligent, de 10 ori mai acru decât în serialul care l-a făcut faimos, divorţat, şchiop după o tentativă de suicid şi certând copiii de 8 ani pe care-i învaţă şah în parc. Ea: sudistă fugită de acasă, cam prostuţă dar răbdătoare. Se întâlnesc într-o seară în faţa locuinţei lui, el îi acordă într-un final mâncare şi cazare iar după o perioadă încep să se înţeleagă şi se căsătoresc. Apoi apare mama miresei ... iar restul trebuie văzut.
Foarte haios: Larry are obiceiul de a cânta melodia Happy Birthday de două ori atunci când se spală pe mâini, ca să ştie când au murit toţi germenii şi se poate opri.
Hop şi eu - despre Johannis
Brylu îşi critică confraţii din presa centrală pentru că nu au scos nimic deosebit de la Johannis, iar răspunsul ar putea veni de pe blogul lui Costi Rogozanu: pe lângă Klaus Johannis Emil Boc era Florin Călinescu. Asta e foarte bine, românii s-au cam săturat de papagali iar perioada e propice pentru salvatorii serioşi şi tehnocraţi care să ne scoată din criză. Cel puţin în aparenţă. Eu nu cred că o să-l vedem vreodată pe KJ la tv recitând poezii despre mama şi făcând şhou pentru bizonul telenovelistic, sasul pur şi simplu doesn't make loooove with the camera. Dacă are morgă şi prestanţă nu înseamnă că el e ăla bun şi restu-s proşti (că restu-s proşti n-am nici un dubiu) şi asta ar trebui să o ştim noi, sibienii, cel mai bine, pentru că am mai auzit de cumetrii, semnături la limita legalului şi mici porcărele pe care un neamţ adevărat nu le-ar face. Poate n-ar trebui nici să dăm dovadă de atâta provincialism şi patriotism local şi să ni se cam rupă dacă o să vină vreodată KJ la conducerea guvernului pentru simplul motiv că va trebui să răspundă unei întregi clientele politice şi n-aş vrea să-l văd cum împarte ciolanul cu linguriţa la toţi baronii PNL hămesiţi de opoziţie. Aţi văzut cât s-a copt euroiul? Vine iarna şi perioada derdeluşului abia a început.
joi, 15 octombrie 2009
Şoc şi groază
- Iubitule, scoalăă! şopteşte ea îngrozită în urechea lui.
- Ce-i? răspunde bărbatul moleşit de somn.
- E cineva în cameră, mişcă patul!
- Nu-i nimeni, culcă-te la loc, mă sperii! zise el enervat.
- Ba e, am auzit două bătăi în saltea, mi-e frică!
- Termină, că nu-i nimeni, dormi liniştită, mai spuse el şi se întoarse pe partea cealaltă. Moment în care bătăile în saltea încetară.
Explicaţie, mai mult sau mai puţin ştiinţifică: în seara dinainte bărbatul făcuse sport şi o întindere a muşchiului gambei. În timpul somnului, ca urmare a efortului fizic, pot să apară crampe musculare ce au ca efect contractări ale muşchiului şi sperieturi intense ale partenerei. Lui i-au trebuit 2 secunde ca să adoarmă, ei o oră.
Despre nimicuri
- Am fost la nuntă în weekend şi am văzut şi eu în sfârşit dansul pinguinului, că tare mă mai chinuiam să înţeleg de ce ajunge atâta lume la mine pe blog după ce-l caută pe google. Nici acum n-am înţeles, dar cu acest post le dau ocazia să găsească ceva relevant.
- Mă anunţă Teo că ştirea celor de la Antena 3 despre petiţie a ajuns la Cronica Cârcotaşilor. Se pare că fac mişto de reporter. Încă nu e pe net.
- Eduard Albert Bielz. Cercetător sibian, de origine germană. Oraşul Sibiu i-a dedicat o stradă dar a botezat-o prost. Bieltz. Ce-o fi mai bine: să-şi aducă lumea aminte de tine pocit sau deloc?
miercuri, 14 octombrie 2009
Objetsdesign.fr
Am văzut pe blogul lui ITMorar o bicicletă sexy. Ştiu cel puţin un dement care şi-ar lua-o dacă ar ajunge cu picioarele la pământ. Dar nu despre ponei vroiam să vorbesc ci despre site-ul unde e prezentată bicicleta: www.objetsdesign.fr. Conţine o grămadă de obiecte chic, mai trebuie doar să ni le şi permitem...
Preferatul meu este Softwall-ul.
Preferatul meu este Softwall-ul.
Hot but Cheap
Ieri ploua aşa frumos afară încât aproape nimeni n-a avut chef să rupă poarta şi să plece în pauza de masă (de obicei prelungită) aşa că am organizat o câmpenească cu pizza în bucătărie. Am comandat la Pizza Hot şi ne-au livrat-o prompt, după vreo 80 de minute, într-un mod foarte delicat, parcă nevrând să ne deranjeze din muncă. La un moment dat observ cu coada ochiului că se luminează ecranul telefonului mobil şi că am un apel ratat. Primisem un beep de pe un număr necunoscut, mai degrabă un beep vizual decât acustic pentru că telefonul n-apucase să sune. Mă rog, m-am gândit că e criză şi le-o fi indicat agenţilor să reducă factura la mobil. Sun înapoi şi îmi spune un băiat că e jos cu pizza. Cobor, afară plouă cu găleata, nici picior de om pe stradă. Urc înapoi după mobil, îl sun şi-mi spune că e în faţa firmei, într-un Logan negru. Logic, eu trebuia să mă prind că în una din maşinile parcate pe stradă, neinscripţionată şi cu geamurile aburite, se află el, eventual după mirosul de pizza. Până la urmă facem tranzacţia în ploaie, la portbagajul maşinii, nu în casă, aşa cum am văzut eu (nu la tv ci în realitate) că se livrează pizza la domiciliu. Ştiu că nu-ţi trebuie mult creier ca să plimbi nişte mâncare prin oraş, dar un pic de interes n-ar strica. Pe ăsta nu l-am iertat.
marți, 13 octombrie 2009
Telegraph Road
Vremea de afară mi-a adus aminte de una din cele mai frumoase balade rock. Dacă n-aveţi ce face 14 minute, merită ascultată. Povestea ei se găseşte aici.
Pepsi Amp
Am aflat că Pepsi are un energizant denumit Amp. Nu cred că se vinde în România şi nici prin Europa nu l-am văzut şi, oricum, piaţa asta cred că-i împărţită în Red Bull şi restul. Cei de la Pepsi îşi promovează băutura şi cu ajutorul unei aplicaţii pentru iPhone "to help guys score with 24 types of women." Dacă tot sunt aşa chitiţi pe tehnologie puteau să o denumească LAMP - măcar îşi făceau nişte fani open-source. Aşteptăm cu interes să vedem cu ce merge mai bine: vodcă, whisky sau LAN party.
PS pt filologi: LAMP = acronim pt linux, apache, mysql, php - soluţii software gratuite.
Mutu şi cioara vopsită
Weekendul ăsta cum n-am fost un pic atent (că eram la nuntă) cum am luat-o şi la fotbal şi la baschet. Sincer, mă doare mai mult înfrângerea venită în ultimul minut la baschet.Aseară am aprins tv-ul şi erau la Happy Hour cele două silfide negricioase cu care a băut Mutu înainte să intre în cantonament. După Alexandra, Consuela şi tot scandalul din ziare mă aşteptam să fie cine ştie ce modele finuţe. Când colo...două ciori vopsite. Şi-s blând în afirmaţie. Zboară, mutule, zboară!
luni, 12 octombrie 2009
Petiţia vieţii
Petiţia devine tot mai celebră. Deja au semnat 19 oameni! 16 mai mult decât mă aşteptam. În schimb în mass-media arată a avalanşă. O fi criză de evenimente serioase:
- Un domn de la Realitatea Sibiu vrea să facă ştire din petiţia asta şi m-a rugat să le spun "pe camera povestea initiativei". Ceea ce n-am de gând să fac pentru că, în ciuda aparenţelor, sunt totuşi o persoană serioasă şi nu vreau să apară tot felul de comentatori stupizi de genul celor găsiţi pe blogul lui Tudor. Plus că aştept să fac şi eu ceva cu adevărat notabil ca să apar la tv - o baie în fântână după ce ia CSU Sibiu campionatul ar fi un început bun.
- Liviu Alexa scrie un haios "Atlas de mitocănie aviatică"
- Antena 3 preia ştirea cu pilotul şi o exagerează spunând că am depus-o deja Autorităţii Aeronautice. Şi l-au mai trimis şi pe săracu ăla să prezinte în faţa Aeroportului Băneasa... Haioase şi comentariile - în ton cu reportajul.
- Ioan T. Morar îl citează pe Liviu Alexa. Măcar bloggerii sunt sănătoşi la cap...
- Mytext preia ştirea. Tot pilot şi aici.
PS: Cum a început totul: http://www.calinturcu.net/2009/09/din-rata-de-kioln.html
Benfatto - help!
Din prea mult exces de zel şi curăţenie s-a ajuns ca o parte din cade mea de baie să fie curăţată cu Benfatto - soluţie pentru toaletă. A ieşit brici, albă şi frumoasă! Problema e că Signore Benfatto nu a ajuns pentru toată vana, aşadar acum am o cadă partial brici, parţial nu - iar soluţie Benfatto nu prea se mai găseşte. Cel puţin eu n-am reuşit şi am sunat chiar şi la producător, are telefoanele dezafectate. Am încercat cu Cillit Bang dar nu se ridică la nivelul albului obţinut cu B. Aşadar, gospodinelor mai mult sau mai puţin disperate, cumpăr soluţie Benfatto wc. Şi nu glumesc deloc. Alternativ, accept sugestii pentru soluţii înlocuitoare care pe cât posibil să nu corodeze ţevile, emailul sau inoxul.
Insolvenţa
Un prieten economist mi-a dat o informaţie interesantă legată de insolvenţă. În practică, odată cu intrarea unei firme în insolvenţă şi alegerea unui administrator judiciar se poate să nu se schimbe mare lucru pentru firmă pentru că acest administrator poate delega puteri depline unui administrator normal. Aşadar, insolvenţa la români, combinată cu o perioadă scurtă de înregistrare la masa credală, poate fi încă o modalitate de aburire a fraierilor de orice fel.
Nu este deloc domeniul meu aşadar citiţi cu o doză de scepticism cele de mai sus.
duminică, 11 octombrie 2009
Lambada
- Cum se dansează lambada? întrebă, la un chef, domnişoara născută cu 2-3 ani înaintea apariţiei hitului.
Trăgând întâi cu ochiul către nevastă-sa, bărbatul îi răspunse: - Nu sunt suficient de beat ca să-ţi arăt.
sâmbătă, 10 octombrie 2009
Bilete U2
S-au pus astăzi în vânzare bilete pentru concertele U2 din Germania, vara 2010. Dacă sunteţi interesaţi trebuie să vă mişcaţi repede, pentru că se dau rapid. Unul din site-urile de pe care puteţi comanda: eventim.de.
vineri, 9 octombrie 2009
La doctorat
Nu m-am înscris ci am asistat la susţinerea lucrării unui prieten. Ocazie cu care am constatat că Rectoratul este foarte frumos renovat iar Sala Senatului este o bijuterie ce conţine culorile: alb, galben, portocaliu, albastru, turcoaz. Plus mobilă de culoarea stejarului şi scaune wenge. Cum ziceam, o bijuterie.
Lucrarea amicului a fost şi ea o bijuterie, de data asta pe bune. Iniţial în postul ăsta vroiam să discut despre limba de lemn a unor profesori, frazele tip, pretenţiozitatea sterilă şi cam tot sentimentul de plictiseală ce emană din procesul de susţinere al unei lucrări de doctorat - inclusiv citirea referatelor profesorilor din comisie. Toată sceneta a fost modificată la final de un domn profesor de la Bucureşti, membru corepondent al Academiei, poreclit afectuos "moşul", un domn care arăta ca un Păunescu mai mic de înălţime, cu nişte brăţări groase la mână şi îmbrăcat complet în negru, care nu s-a mai deranjat să citească referatul dânsului ci a îmbrobodit pe subiect cu mult umor. Atmosfera s-a schimbat din sobră-plictisită în amuzată-relaxată şi nu văd de ce nu s-ar putea desfăşura mai multe procese academice în această notă, că doar oamenii deştepţi nu-s aşa sobrii. Ăsta e totuşi cel mai mic defect al întregii "comedii" care a devenit procesul obţinerii unui doctorat şi care ar trebui adaptat la secolul XXI, nu mult, doar în punctele esenţiale. Dar despre asta pot să-şi dea alţii mai bine cu părerea.
joi, 8 octombrie 2009
Sunt pilot. În Replica
Aţi auzit de ziarul Replica? Da, şi eu. Am căutat pe Google să văd ce ecouri a făcut petiţia, am dat de Tudor şi de un articol pe Replicaonline. Savuros la site-ul ăsta este motto-ul: "cotidian de atitudine bine informat". Atât de bine informat încât prezintă ştirea aşa: "un pilot român a prezentat Autorităţii Aeronautice Civile...". Ce să zic? Le mulţumesc. Se pare că am fost aşa de coerent încât e destul de greu de discernut dacă fac mişto sau ba. Trebuia să formulez pasajul acesta mai clar: "ar fi poate indicat sa se recomande (pentru inceput, iar apoi sa fie interzis prin lege iar în caz de abatere repetată pedepsit cu împuşcarea)" dar atunci sigur nu mai era aprobată petiţia. Mi-a plăcut şi poza cu aplauzele. Fooaaarte sugestivă, într-adevăr este plin de negri în cursele low cost. Uneia îi pot sugera să se rebranduiască în Black Air.
Alergie la dimineaţă
Cred că-s alergic la dimineaţă, de câte ori ies din casă îmi dau lacrimile: chiar şi atunci când nu miroase de la gunoaie, chiar şi atunci când maşina e intactă, chiar şi atunci când n-am o zi grea şi nu mă bufneşte plânsul că iar n-am câştigat la loto şi trebuie să-mi mişc fundul la lucru la matinala oră de ... 8.30.
miercuri, 7 octombrie 2009
La frizer
Săptămâna trecută m-am tuns. Ca un boxer, bineînţeles. Mama şi bunica s-au resemnat, lor le place când am freză tip căpiţă. Mie nu. De data asta era însă să mă tund mai scurt decât doream pentru că frizeriţa a pornit din spate stânga, a ajuns în faţă, a tuns tot ce era de tuns, s-a dus în spate pe partea cealaltă, pentru ca într-un final să ajungă de unde a plecat cu singura diferenţă că acum cablul maşinii de tuns era încolăcit destul de bine în jurul gâtului iar ea trăgea în continuare ca să prindă şi locurile mai greu accesibile. Aşa că am lăsat un pic capul pe spate ca să mai micşorez presiunea asupra gâtlejului iar ea s-a oprit şi a zis: ioi, să nu mai faceţi asta, că era să vă defrişez jumătate de ţeastă. N-am să mai fac, promit, mai bine sugrumat şi cu freza intactă.
marți, 6 octombrie 2009
The pussy mobil
Între scaune are un slot USB lângă care scrie "Designed for Windows Mobile" iar în el se bagă un stick ce conţine hărţile de navigaţie. Am încercat să pornim GPS-ul, am "pedalat" prin meniu până la "introducere ţintă" şi am aflat că o destinaţie nouă se poate băga doar dacă maşina stă pe loc. Atunci am apăsat tasta Windows de pe volan (nu e glumă, chiar are aşa ceva!) şi s-a activat comanda vocală. Am spus "navigare" şi "destinaţie nouă" şi ne-a replicat iarăşi că nu putem introduce o destinaţie nouă în timpul mersului. Cam stupid. În timp genial a fost că i-am umplut rezervorul cu 20 de litri şi că opreşte automat motorul la semafor, pornindu-l apoi la demarare! E drept că de ăia 14-15.000 de euro cât costă poţi să-ţi iei o maşină adevărată, dar dacă căutaţi un pussy mobil, ăsta este ideal.
Petiţie aprobată!
Călătoreşti cu avionul, cei de lângă tine aplaudă o aterizare reuşită iar acest lucru te enervează? Acum ai posibilitatea să-ţi spui părerea despre acest lucru! Semnează petiţia de mai jos:
luni, 5 octombrie 2009
FC Armenia
Salutări dintr-un hotel de tranzit de lângă Viena. Pentru că dimineaţă trebuie să mă întâlnesc cu alţi colegi care vin din Germania, ca să plecăm spre Slovacia, am optat pentru un hotel din apropierea aeroportului. Are supermarket, Burger King, restaurant, loc de joacă şi privelişte la autostradă. Deci booring. Măcar e WLAN gratis în restaurant.
Am mai avut o experienţă interesantă în avion: am zburat împreună cu o echipă de fotbal din Armenia! Adică nişte ficioraşi negricioşi şi subţirei, plus câţiva domni la fel de negricioşi dar deloc subţirei. Ce căuta armeanul în România, nu ştiu a zice, dar au fost gălăgioşi. S-au tot mişcat prin avion, au făcut poze, au necăjit stewardesele - ba unul chiar a cântat un pic. Ştiţi că eu am o problemă cu aplaudatul la aterizare - no să vedeţi cum aplaudă o echipă armenească de fotbal!
Pe picior de plecare
Bietul Tudor n-are noroc, dar vă salut eu din aeroport, direcţia Slovacia via Viena. Austrian nu e lowcost aşa că zboară chiar dacă suntem doar câţiva pasageri. S-au mai schimbat chestii prin aeroport, a apărut un băruleţ în zona de plecări, acum ceva vreme a fost un Redal Cafe aici dar n-a rezistat mult. Sper că News Room Caffe să aibă o soartă mai bună. Altă noutate este fastfoodul din zona publică, aşa că tot aeroportul miroase a mâncare gătită. Dar pentru cine...că bate vântul pe aici.
The Lost Symbol
Am terminat lectura cărţii lui Dan Brown şi pot să zic că a fost agreabilă ... dacă se oprea cu 100 de pagini înainte de final rămânea un roman care nu încearcă să-şi depăşească condiţia de thriller. Trecând peste criticile celor care cunosc Washingtonul şi au remarcat erorile factuale ale autorului, care pe mine nu mă interesează deloc, probabil cea mai mare critică ar trebui să fie chiar sfârşitul. Dacă te chinui să scrii o carte poliţistă e păcat s-o iei pe arătură la final. Nu vă dau detalii pentru că probabil o să o citiţi. Merită, dacă doriţi o lectură alertă şi relativ uşoară, iar dacă aţi citit vreun alt roman Brown o să ştiţi exact la ce să vă aşteptaţi, mai ales din punct de vedere al construcţiei intrigii. Este deja-obişnuitul ghiveci de simbolism, istorie, religie, arhitectură, practici oculte şi romanţă (cu sensul de relaţie sentimentală superficial tratată), Ah, da, şi MASONERIE, că doar asta e tema centrală. Am auzit că versiunea românească costă 100 RON. N-aş zice că merită, dar dacă o să o găsiti la un preţ mai accesibil poate fi o lectură din care să mai aflaţi una-alta, cineva de la Caţavencu zicea că o carte de Dan Brown conţine material cât pentru un doctorat şi cam are dreptate.
duminică, 4 octombrie 2009
Poza de la miezul nopţii
Este o perioadă calmă aşa că vă mai plictisesc cu câteva poze de pe coasta Zakynthosului:
Club report
Din motive obiective weekendul acesta a fost "cu băieţii". Vineri am ţinut o masă regală (12 persoane) la Oldies şi ne-am trezit cinci, aşa că am început să facem cadou scaune. Oamenii zic că Oldies trebuia să fie pub şi-a ieşit club, dar pub-urile bune pe care le-am văzut eu în alte ţări erau la fel de pline de oameni veseli şi îngrămădiţi în toate colţurile, aşa că eu zic că Oldies este doar un pub de succes. După o noapte de retromusic am intrat şi prin Fellini dar acolo mai era extrem de puţină lume, dansau chelneriţele. Sâmbătă am luat-o de la capăt, tot cu Oldies, n-am mai ţinut masă aşa că ne-am trezit 14 în picioare. Logic. Am stat la bar şi am disperat chelneriţele care trebuiau să facă pârtie printre noi. N-am rezistat decât până la ora 2 pentru că locul devenise o saună gigantică, era aglomerat şi plin de fum. Ne-am despărţit, unii au mers la Fellini la karaoke (în premieră seara de karaoke s-a mutat sâmbata) iar alţii la Liquid. În ambele părţi destul de puţină lume, aşa că ne-am reunit la Zebrano - unde era plin. Le-am terminat stocul de Salitos Mojito, Corona şi apoi ne-am resemnat cu Salitos Tequila, dar a fost doar vina lor că stau prost cu aprovizionarea. În concluzie lumea se distrează, s-au închis terasele şi au revenit puburile şi cluburile la putere.
sâmbătă, 3 octombrie 2009
vineri, 2 octombrie 2009
Iaca, am ajuns şi pe DailyCotcodac
Am intrat pe DC şi ce văd: numele Călin Turcu şi un text cunoscut. Din păcate nu e un text de care să fiu foarte mândru, dar asta e tema. Alte poveşti cu cable nu ştiu...
http://www.dailycotcodac.ro/2009/10/cablu-vs-wireless/
Nume pentru prunca lui Brylu
Probabil ştiţi: Brylu va fi tată! Felicitări! Dacă nu ştiţi iată linkul: http://www.brylu.ro/miruna-sau-ana-catalina/
Eu i-am sugerat la comentarii să o boteze Vasile. N-a vrut, ba mai mult, m-a şi ameninţat pe messenger:
B: vasile ma?
B: tu te plictisesti cu gleznele intregi?
calin_turcu: ce ma, e un nume frumos
calin_turcu: sensibil..
B: sensibil?
B: turcule, voua va dau vinerea cafea cu rom?
calin_turcu: nu, dar ne luam singuri
calin_turcu: parca vad ca peste doi trei ani ma pui sa-i caut rochie de printesa la fiica-ta prin germania...
B: apsolut
calin_turcu: poate-s gemene
B: poate nu
calin_turcu: promite-mi ca daca-s gemene pe una o botezi vasile
Apoi m-a ignorat, aşa cum meritam de altfel. Pentru că Paris Hilton Brylinski nu e original, Espadrila Coacăză e demodat, m-am uitat pe http://numecopii.pentrumamici.ro la nişte nume neaoşe poloneze. Primul care mi-a sărit în ochi a fost Beata, dar, deşi înseamnă "binecuvântat", parca nu sună bine în româneşte, nu ştiu de ce...
Ar mai fi Alfreda, Ariadna, Dominika, Pelagia, Igor, Tekla, Aglaia. Nimic ce să rimeze cu "ski". Eu zic că tot Vasile sună cel mai bine...
PS. Brylule, să-ţi trăiască franţuzoaica! Îi cumpăr ceva frumos la botez ca să mă ierţi!
Concurs DailyCotcodac
Deşi tema concursului este "poveste haioasă despre cabluri", eu am să
pun problema altfel: de ce iubim cablurile (de femei s-a ocupat deja
Cărtărescu). În primul rând vreau să vă zic că suntem nişte amatori,
profesioniştii nu le zic cabluri ci "cable"; cel puţin aşa se exprima
domnul de la Romtelecom care ne-a făcut nouă prima reţea la firmă. E
drept, după o scurtă perioadă ne-am dat seama că omul se pricepea la
cable la fel de bine ca şi la limba română, aşadar o imprimantă din
asta wireless ne-ar fi prins bine. Totuşi iubim cablele (observaţi că
încerc să imit limbajul profesioniştilor) pentru că prin 2003, la
CeBit, un mare târg de calculatoare, a venit un domn cu laptop la
standul firmei (nu era Stan, dar nici Bran) şi ne-a întrebat dacă aia
e reţeaua noastră. "Aia" fiind mai exact reţeaua noastră wireless
nesecurizată care-i permitea accesul la calculatoarele noastre aflate
la târg şi la informaţia confidenţială de pe ele. Şeful meu a fost
aproape de un moment Kodak combinat cu o apoplexie şi de atunci ne-am
îndrăgostit de cablurile care-ţi permit să ştii cine-ţi accesează
reţeaua iar dacă te supără poţi să-i iei mufa şi să nu-l mai inviţi la
ziua ta.
Cum am economisit 500 lei
A venit toamna, a început anul universitar, s-au redus locurile de parcare în centru, au trecut vremurile când găseam loc dimineaţa în faţa firmei. Aseară am ieşit de la lucru destul de chiaun şi am plecat spre Facultatea de Medicină ca să-mi iau maşina. Când am ajuns în celălalt capăt al străzii (deja goală la ora 18.30) şi nu mi-am găsit automobilul m-am gândit că mi l-a ridicat Primăria, deşi îl lăsasem regulamentar, pe un loc marcat cu P. Apoi mi-am dat seama că de fapt lângă Medicină parcasem de dimineaţă iar când m-am întors din pauza de masă am găsit loc lângă Romguard, adică taman în partea opusă a cartierului. M-am mai plimbat un pic pe jos dar am fost mulţumit că am economisit peste 500 de lei, amenda şi taxa de recuperare a maşinii. Aş putea spune că mă preocupa criza mondială şi că eram adâncit în gânduri sobre, dar adevărul este că mă gândeam la o cafea.
joi, 1 octombrie 2009
Cum să deschizi X5-ul cu sârma
Sincer, n-aş putea să vă zic exact ce trebuie să agăţaţi cu sârma aia ca să se deschidă maşina dar am asistat de la fereastra clădirii la o asemenea demonstraţie. Nişte nemţi cu un X5, veniţi cu treabă pe aici, am reuşit performanţa să-şi încuie cheile în maşină. Au apelat la un Dorel care meşterea prin curte şi care i-a rezolvat cu niţică răbdare, un pic de ştiinţă şi o sârmă de juma' de metru. Costuri minime: o garnitură nouă pentru lunetă, prin care a intrat sârma în portbagaj - dar poate n-o schimbă şi nici nu plouă pe acolo plus ceva bani de bere pentru Dorel şi sper că a primit măcar jumătate din contravaloarea celui mai ieftin geam ce putea fi spart sau a poştei rapide cu care aduceau cheile din Germania. Aşadar de la Tico, pe care-l deschizi cu rigla, la X5 nu e aşa mare diferenţă, cât între plastic şi metal.
Să punem de-o petiţie...
Aşa cum vă spuneam luni, mi-a venit o idee: am lansat petiţitia următoare către Autoritatea Aeronautică Civilă Română. Nu ştiu dacă o să mi se aprobe, vedem în orele următoare :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
