Deşi tema concursului este "poveste haioasă despre cabluri", eu am să
pun problema altfel: de ce iubim cablurile (de femei s-a ocupat deja
Cărtărescu). În primul rând vreau să vă zic că suntem nişte amatori,
profesioniştii nu le zic cabluri ci "cable"; cel puţin aşa se exprima
domnul de la Romtelecom care ne-a făcut nouă prima reţea la firmă. E
drept, după o scurtă perioadă ne-am dat seama că omul se pricepea la
cable la fel de bine ca şi la limba română, aşadar o imprimantă din
asta wireless ne-ar fi prins bine. Totuşi iubim cablele (observaţi că
încerc să imit limbajul profesioniştilor) pentru că prin 2003, la
CeBit, un mare târg de calculatoare, a venit un domn cu laptop la
standul firmei (nu era Stan, dar nici Bran) şi ne-a întrebat dacă aia
e reţeaua noastră. "Aia" fiind mai exact reţeaua noastră wireless
nesecurizată care-i permitea accesul la calculatoarele noastre aflate
la târg şi la informaţia confidenţială de pe ele. Şeful meu a fost
aproape de un moment Kodak combinat cu o apoplexie şi de atunci ne-am
îndrăgostit de cablurile care-ţi permit să ştii cine-ţi accesează
reţeaua iar dacă te supără poţi să-i iei mufa şi să nu-l mai inviţi la
ziua ta.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.