Mă aşteptam la un măcel din partea lui Schmidt dar am urmărit fragmentele şi n-am găsit decât sketchuri tipice de late night show, ceva ce şi Jay Leno ar fi făcut dacă îl interesa subiectul. Nu s-au luat direct de cartea sau de viaţa doamnei Müller ci de chestii triviale şi facile, exact tipul de umor pe care îl găseşti la aceste emisiuni. Pentru că la noi genul acesta nu mai există (Florin Călinescu încercase ceva pe vremuri) şi asta nu pentru că suntem un popor serios ci pentru că un asemenea show zilnic se face cu o armată de scenarişti cărora trebuie să li se învârtă rotiţele la foc continuu (ceea ce costă), nu ştim să ne amuzăm de ele fără să ne simţim jigniţi în esenţa noastră de români premianţi (pe principiul că Geta-i soră-mea). Cea mai de prost gust a fost aruncarea cărţilor în găleata cu sânge, nu-mi place să văd cărţi maltratate, dar de acolo până la Auschwitz e cale lungă. Putem să terminăm să fim stupizi? Ne facem de kkt singuri şi când ar trebui să ieşim pe plus.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.