Hot but Cheap

Ieri ploua aşa frumos afară încât aproape nimeni n-a avut chef să rupă poarta şi să plece în pauza de masă (de obicei prelungită) aşa că am organizat o câmpenească cu pizza în bucătărie. Am comandat la Pizza Hot şi ne-au livrat-o prompt, după vreo 80 de minute, într-un mod foarte delicat, parcă nevrând să ne deranjeze din muncă. La un moment dat observ cu coada ochiului că se luminează ecranul telefonului mobil şi că am un apel ratat. Primisem un beep de pe un număr necunoscut, mai degrabă un beep vizual decât acustic pentru că telefonul n-apucase să sune. Mă rog, m-am gândit că e criză şi le-o fi indicat agenţilor să reducă factura la mobil. Sun înapoi şi îmi spune un băiat că e jos cu pizza. Cobor, afară plouă cu găleata, nici picior de om pe stradă. Urc înapoi după mobil, îl sun şi-mi spune că e în faţa firmei, într-un Logan negru. Logic, eu trebuia să mă prind că în una din maşinile parcate pe stradă, neinscripţionată şi cu geamurile aburite, se află el, eventual după mirosul de pizza. Până la urmă facem tranzacţia în ploaie, la portbagajul maşinii, nu în casă, aşa cum am văzut eu (nu la tv ci în realitate) că se livrează pizza la domiciliu. Ştiu că nu-ţi trebuie mult creier ca să plimbi nişte mâncare prin oraş, dar un pic de interes n-ar strica. Pe ăsta nu l-am iertat.