Tinerii noştri de prin cluburi fură...

Acum un an prietenul B a avut plăcerea să plece acasă din Liquid în cămaşă, în mijlocul lui decembrie şi nu, nu era beat criţă. Eram toată trupa acolo, el împreună cu alţii au plecat primii, vroiau să meargă la El Gringo la o cină târzie sau mic dejun matinal, spuneţi-i cum vreţi. După vreo oră plecăm şi noi şi pe cine văd scotocind prin garderobă disperat? Pe B, care nu-şi găsea paltonul şi fularul Hugo Boss. Lui nu-i era de paltonul de 500 ron ci de fularul ăla, repet, Hugo Boss, de 50 de euro. Trebuie să fac o paranteză pentru povestea fularului, cum ziceam, Hugo Boss:

Cu o iarnă înainte, mergând des în delegaţii şi schimbând avionul în Munchen, am avut ocazia să mă plimb de plictiseală prin zona de shopping a aeroportului, unde era şi un magazin Hugo Boss. Mi-a plăcut mie un fular, l-am luat, l-am purtat ceva vreme, i-a plăcut şi lui B, şi-a organizat şi el o delegaţie de la firmă cu escală, logic, la Munchen, mă sună de acolo să-l îndrum spre magazin, îşi cumpără şi el un fular (mie-mi stătea inima că poate îşi ia exact la fel şi arătăm ca ăia de la casa de copii), îl poartă cu mândrie cât apucă până la tragica zi de decembrie când a plecat acasă în cămaşă.

Revenind la momentul L de la Liquid: a mai trecut pe acolo şi în zilele următoare, poate, poate apare cineva şi returnează paltonul şi fularul (Hugo Boss) luate din greşeală. N-a fost cazul, aşa că a urmat faza jeluirilor, că fular din ăla nu se mai face, că s-a schimbat colecţia, că a căutat prin tot Parisul după ceva asemănător. Eu m-am învăţat minte şi am început să nu mai ies prin cluburi cu hainele bune, nu de frica lui B ci pentru că oricând îmi poate veni şi mie rândul, plus că mirosul de fum nu iese aşa uşor din hainele groase.

Revenind în prezent, aseară stăteam noi în Oldies, înghesuială ca niciodată, probabil datorită multiplelor continuări de Christmas party-uri, când la un moment dat B zice: mă, fularul de la gâtul tipului ăla seamănă mult cu ăla care mi s-a furat la Liquid, Hugo Boss-ul, mă. Se mai holbează el la ponei (că era un puşti micuţ), se mai face că dansează prin jurul lui (ceva în genul unei anaconda cu intenţii prietenoase) şi la un moment dat se bagă în vorbă cu el şi îl întreabă de unde are fularul. Na, pentru cine nu-l ştie pe B, trebuie să vă spun că el e mai bine făcut de felul lui, cam la 100 de kile aşa (hai 99 că se oftică când citeşte), deci e relativ impozant şi nu prea-ţi vine să minţi, mai ales dacă îi ajungi doar până la pectoralii lucraţi la sală. Încheiem oda şi trecem mai departe: copchilul recunoaşte că îl are din Liquid, că a fost tot ce-a mai găsit pe umeraş pentru că i-au dispărut şi lui hainele, aşa că l-a luat şi s-a dus acasă, dar că el nu i-a luat paltonul, i-ar fi venit până la glezne şi nici măcar nu l-a văzut. Îi dă fularul înapoi lui B iar acesta, galanton, îi dă 200 de lei să-şi cumpere altul. După vreo două minute îi pică fisa că are la el două fulare şi poate vrea poneiul celălalt fular şi-şi recuperează şi banii cu ocazia asta. Dar n-a fost să fie, micuţul vroia doar Hugo Boss.

De fericire, ne-am îmbătat.