This is Sparta Sibiu! Tonight we dine you play in hell!
Am văzut acum câteva luni filmul
The Damn United și damn! ce mai aducea a Asesoft. Probabil nu l-ați văzut, așa că să explic pe scurt: este povestea reală a antrenorului
Brian Clough care a ajuns la Leeds United, un fel de Asesoft al anilor 70 în fotbalul englez, după ce ani de zile i-a criticat pentru jocul murdar practicat și pentru schemele lipsite de fair-play pe care le făceau în teren. Odată devenit managerul echipei, nu s-a dedat la practicile anterioare ci a încercat să-i schimbe și să le insufle spiritul fair-play-ului, dar n-a reușit decât să-și pună toate vedele echipei în cap, să fie demis după 44 de zile și să câștige respectul unei țări întregi. La primul antrenament se zice că le-a spus: "vă puteți arunca toate medaliile la gunoi, nu le-ați câștigat cinstit".
Bineînțeles, Asesoftului nostru îi lipsește un antrenor de acest gen, din păcate pentru baschetul românesc și din fericire pentru adversari, pentru că Dado este și la ei, ca și la cel de la Sibiu, veriga slabă a echipei. Dar să o luăm istoric, de la primul milion și începutul echipei. Patronul Ghiță urma să facă prin firma lui un sistem IT pentru Primăria Ploiești, plătit în avans cu 1 milion de dolari, dar care nu știu dacă a devenit funcțional vreodată. Tot domnul Ghiță este foarte apropiat de Victor Ponta și dacă ați văzut înregistrarea năzdrăvană a lui Vanghelie dinainte de Congres, o să-l recunoașteți ca și partener de discuție al acestuia. Eu personal n-am auzit de vreun proiect sau produs de succes al acestei firme pe piața liberă, deci probabil afacerile cu statul sunt foarte profitabile. Unele detalii
aici.
Odată punctat de unde vin banii, următorul pas este să vedem cine face gât pe acolo, cu mult tupeu, când nu dă cu subsemnatul pe la DNA. Pe lângă patron, ar fi domnul conducător de club Iacobescu, prieten bun cu acesta, omul care se ocupă de treburile zilnice, gen pus presiune pe arbitri și mângâiat pe cap când e cazul. Apoi mai este antrenorul decorativ Arnautovici, fost jucător al echipei, actualmente trimis după țigări de vedetele locale plus reprezentantul PR/crainicul sălii/editorul website-ului/făcător de emisiuni/pupător în dosuri de șefi și săgeată otrăvită, Ionuț Georgescu, aka Jorjel. Pe Jorjel îl iubim din două motive, faptul că se îmbracă ca un manelist nefiind unul dintre ele:
1. urlă Asesoft în microfonul sălii în timpul atacurilor echipei oaspete, lucru interzis de regulament dar tolerat în cazul lui
2. scrie niște articole penibile, de un pseudo-jurnalism crunt în care își revarsă umorile la adresa adversarilor. E drept, nici noi nu l-am iertat deloc, motiv pentru care ne-a și gratulat recent spunând că avem "orgasme intelectuale pe forum". Mie-mi plac orgasmele de orice fel și faptul că Sibiul are niște superfani, pe care nu trebuie să-i plătești ca să vină la meciuri probabil doare tare. Pe viitor poate să zică că avem orgasme intelectuale și pe bloguri - cuvântul cheie e intelectual, nu orgasm, da? Dacă e cuminte și-și ia medicamentele anti-scuipat îl învățăm și pe el ce-i aia intelectual, nu orgasmic.
Acum că am stabilit cine-s panaramele să vedem ce avem cu ele. Pe lângă aroganțele mafiote ne doare că am pierdut semifinala anul trecut (după ce s-au trezit conduși cu 2-0) cu ajutorul unui arbitraj mai mult decât favorabil avut în ultimele meciuri. S-a lăsat cu scandal, înjurături, lichide aruncate și flegme, toate furnizate de generosul public sibian, toate exagerate de presupusele victime și condimentate după sistemul "hoțul strigă hoții". Mai trebuie menționat că Asesoft a dominat campionatul în ultimii 6 ani, câteodată pe bune, altădată practicând un joc brutal care le-a fost tolerat cu îngăduință. Trebuie să mă întreb: ok, câștigi meciul, dar un joc murdar nu o să aducă respectul fanilor și ce este o competiție sportivă fără fani? Acest lucru se vede și în sala lor, intrarea este gratuită, publicul apatic, galeria plătită, o blazare generală. La fel, pe internet, pe forumul pus la dispoziție de club bate vântul, eventualele critici fiind cenzurate cu grijă.
Poate mai puține lingușeli și un reality check le-ar face bine, poate ar trebui să-și pună întrebări despre performanțele manageriale dacă o echipă cu un buget infim ca CSU Sibiu a reușit să le provoace starea de panică din sezonul trecut iar anul acesta echipa se află pe locul 3 cu 6 înfrângeri și o prestație apatică. Oricum ar fi, sper ca vara să nu-i mai prindă pe locul 1 și să ne distrăm iar cu și de Jorjel și compania.
Vă așteptăm duminică în Sala Transilvania, în galben, ca să vedeți o atmosferă cum numai la Sibiu poate exista. Jorjele plângi! Nu contează dacă o să câștigăm, dacă antrenorul va odihni titularii sau dacă ne vor fura iar arbitrii, de la imn și până la final o să aveți parte de zgomot și furie. Poate și de baschet.