...sinceritate. Neah, meciul de baschet! Adică eu și Bogdan pe Alinutza. Aseară am dus-o într-un cadru familiar, Oldies, am relaxat-o cu un pahar de vin și când zâmbea toată, pang! am început să o procesăm. I-am explicat cine-i Bănică, că la baschet se vine în galben nu roz, negru, țiclam sau mov, că se stă în picioare tot timpul, se cântă, se aplaudă, se fac scheme cu degețelele și în general nu se stă pasiv. Cum ziceam, ieri a avut parte de prima lecție în local și în taxi: scandările. De la "Bănică de sărbători.." până la "Galben-albastru sunt culori frumoase/Galben-albastru sunt victorioase". Am încercat și aia cu dialogul între părțile galeriei. "Cântați cu noi/Cântăm cu voi!" dar fără prea mult succes, oamenii din jur n-au fost receptivi și erau și un pic cam beți ca să stea împărțiți în două grupuri. Mișcarea browniană, deh. Bineînțeles, denumită după Earl Brown, nu Robert Brown.
Azi urmează restul probelor practice: cum ne îmbrăcăm la meci, poziția corectă pentru huiduit, tehnici de fluierat, cum să înjurăm fără să ne audă copiii, "nu te cunosc până la pauză" (ca răspuns la provocări de genul "dă pupic") și altele, plus un antrenament în parc pentru rezistență.
Toată lumea la meci! Dar înainte citiți-l și pe Băgă că merită.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.