De prin aeroporturi

- La plecare, o doamna foarte bine dispusă, franțuzoaică, ce ciripea râzând cu cei care au condus-o la aeroport a avut de-a face cu binecunoscuta ospitalitate românească a unei purtătoare de pistol și uniformă, care a ghidat-o prin controlul de securitate cam așa cum își dirija caprele pe imaș înainte să ajungă în burg, cu strigăturl imperative de genul ”Come!” sau ”Your shoes”. Să-i tot arzi două peste boticul ăla micuț și acru.

- Călătoritul în coada unui Airbus A200 este definitiv mai interesant decât la ieșirea de urgență aflată la mijloc, în dreptul aripilor, pentru că de aici se pot simți toate turbulențele și golurile de aer cu maximum de intensitate. Nerecomandat cardiacilor cu stomacul plin.

- În același Airbus, am avut plăcerea să stau lângă un… câine. Mai exact o geantă cu găurele din care se uita la mine o potaie. Eu loc la culoar, animalul în mijloc, stăpâna (lui, nu a mea) la geam. N-a făcut pipi. Am aflat că geanta conține ființă vie când m-am oferit să o pun în compartimentul pentru bagaje și doamna m-a refuzat pe motiv de sufocare și lătrat lugubru. Glumesc, cățelușul a fost foarte cuminte, nu i-am auzit gurița nici pe parcursul turbulențelor amintite anterior.

- Cireașa de pe tort: ca să pară că ai buda curată, fă ca Lufthansa, vopsește-o maro pe dinăuntru.

PS. Cred că mă las de blogging, mă doare penultimul deget de la mâna dreaptă, falanga din mijloc, ăla pe care-l folosesc ca să apăs pe Backspace. Nu-mi amintesc de la ce. Sindrom de stres repetitiv chiar la ăla?