Escaping England

Salutări din Wiesbaden, Germania. Eu am ajuns, ceilalți poate mâine - pentru că momentan sunt în microbuz spre România. Este luni, ora 19, sunt treaz de la 2.30. Dar să începem cu ziua de ieri:

Duminică dimineața, după micul dejun, ne-am întâlnit toți la o ședință ad-hoc ca să vedem ce soluții avem de a părăsi Londra. Cu laptopul în față, ne-am uitat la aeroporturi. Prognoza era sumbră. Apoi am încercat să facem o rezervare la Eurolines spre Budapesta. Site-ul acceptă tranzacția, mă lasă să scriu de nebun 10 nume, dar după introducerea detaliilor de plată mă anunță că nu sunt locuri disponibile. Excelent. Intrăm pe site-ul Eurostar: un bilet cu supertrenul până la Lille costă 160 lire. Spune că mai sunt sub 10 locuri per cursă. Încep iarăși să fac rezervarea, dar bang, timeout de fiecare dată. După trei încercări ne săturăm și plecăm spre gara St. Pancras să vedem care-i situația la fața locului. Așa cum puteți vedea în pozele de mai jos, era o ditamai coada la bilete pentru ziua de marți! De fapt era coadă la zona în care se face coada de obicei și care acum era blocată pentru că nu erau bilete, așadar oamenii așteptau să poată sta la coadă. Televiziune, nebunie, tot tacâmul. 

O tăiem spre Victoria Station să vedem birourile Eurolines. Acolo, alt codălău, nu-s bilete până lunea cealaltă! Situația e albastră.

Recepționerul hotelului ne găsește două microbuze care să ne ducă la Dover ca să traversăm cu feribotul. Un prieten își contactează o rudă din Paris care ne rezolvă să ne aștepte două microbuze la Calais, după ce traversăm Canalul. Dar oare feribot găsim? Pe site-urile companiilor nu se pot face rezervări pentru pasageri per-pedes, se iau la bord după regula primul venit, primul servit. Ne hotărâm să plecăm de la hotel la 3 noaptea ca să ajungem spre dimineață la Dover. Informațiile noastre sunt că ar fi feriboturi din oră în oră, dar după ce cozi am văzut în Londra ne așteptăm la niște scenarii apocaliptice cu așteptări lungi la cozi imense pe docuri.

Ne trezim la 2.30, la 3 ne îmbarcăm în cele 2 microbuze (30 de lire de pers), ajugem două ore mai târziu la Dover, doar un grup de 27 de persoane în sala de așteptare. Locuri gârlă la feribotul de 5.50, doar prețul e de speculă: 50 de lire. Ne luăm bilete și ne îmbarcăm la ora stabilită. Ne tot gândim cum de am fost așa norocoși, singura explicație este imensitatea feribotului și frecvența curselor, plus că noaptea nu sunt trenuri sau autobuze din Londra. La 8.30 suntem toți zgribuliți în jurul Vito-ului cu număr de Cluj care ne aștepta în parcarea din Calais. Ne îmbarcăm toți 10 în el, plus șoferul și pornim spre prima parcare de pe autostradă ca să ne întâlnim cu cel de-al doilea microbuz care întârzie. Capaciteatea lui normală este 8 plus șoferul, dar ne înghesuim.Este un râci de mașină, cu 750.000 de km, care vibrează din toate încheieturile și facem bancuri proaste, de genul că am mai putea lua doi autostopiști ca să mai reducem costurile. Partea europeană a călătoriei: 140 euro de persoană.

După o jumătate de oră de stat în parcare apare și al doilea microbuz, aceeași marcă dar mult mai nou și ne hotărâm să meargă spre Sibiu șapte persoane cu el, iar eu și încă un cuplu să mergem cu cel vechi și să ne oprim în Koln. Eu mă voi întâlni cu un coleg acolo și voi pleca spre Wiesbaden iar ceilalți doi prieteni vor sta peste noapte și vor închiria o mașină pentru că nu se grăbesc spre casă. La ora 14 eram în Koln și la 17.30 în Wiesbaden. Ceilalți văslesc pe A3 prin Germania în acest moment, poate mâine spre amiază să ajungă la Sibiu. Le țin pumnii.

Bilet Blue Air Luton-Sibiu: 30 de euro, Să te pierzi prin docurile din Dover la 5 dimineața, în ceață: priceless.