Home

Zborul de întoarcere a fost mai agreabil, nu neaparat pentru că a durat doar 7:40 ci și pentru că am plecat seara din Washington, așa că după două pahare de vin și masă caldă a fost mult mai ușor să adorm. Am călătorit cu Lufthansa, cu un Airbus 330-300, un pic mai avansat tehnic decât Boeingul celor de la United de la dus, cu același sistem de ecrane înglobate în scaunul din față doar că acestea cu ecran tactil și cu programe pe care le puteai controla tu: 100 de CD-uri la alegere, seriale tv sau filme. Pe post de nightcap am ales un coniac, spre deosebire de United, Lh nu numai că îți oferă alcool gratis dar te și răsfață. Acum, la Munchen, asteptăm legătura spre casă și suntem un fel de zombie, nerași, cu ochii roșii, chiauni de cap și neavând chef de nimic. Din păcate avem patru ore până la zborul de Sibiu și nu prea multe de făcut.

Aeroportul Dulles din Washington are o construcție ciudată, o primă clădire de primire, unde se fac check-in-urile, de unde trebuie să iei un tren spre unul din cele patru terminale, fiecare în altă clădire. Pe lângă shuttle mai există posibilitatea să mergi cu un transportor special, care se leagă direct la gate și care din acest motiv are un tren de rulare foarte înalt, ce coboară odată ce începe plimbarea. Pentru mai multă claritate priviți pozele, mi-e greu să descriu struțocămila.

Pentru cei care au deschis blogul mai târziu, adică în ultimii doi ani, reiau pe scurt motivul pentru care zborul dinspre State spre Europa durează întotdeauna mai puțin (în cazul rutei mele cu 70 de min): există niște curenți de aer în această direcție, care fac ca avionul să fie mai rapid.