Jurnal de aeroport

(scriu offline și postez când o să am net)

Partea 1, din Munchen

Am ajuns la Munchen joi seara, am dormit la hotelul din aeroport iar vineri dimineața continuăm călătoria. Sunt 15 grade, plouă mărunt și des.

Despre hotel, Kempinski, pot să afirm că este foarte frumos dar cu prețuri nesimțite. Nu știu exact cât are, 4 sau 5 stele, dar prețul pe noapte este de 165 euro - fără mic dejun, care mai costă între 20 și 30 de euro, așa că pas. Am împărțit cu colegul meu o cameră cu pat dublu, eu dormit bine el spus că n-a mai auzit așa sforăit în viața lui. Îl compătimesc, în Washington o să stăm tot împreună, dar în lux, paturi separate, așa că o să-i fie mai greu să-mi pună perna pe față.

Un moment haios a fost aseară la cazare. Dialog între recepționer, un tânăr spilcuit și cu maniere și mine, după ce mi-a zis că n-avem mic dejun inclus:

R: aveți un zbor devreme, doriți un apel de trezire?

Eu: nu

R: doriți un ziar dimineață?

Eu: nu

R: poate doriți o rezervare la restaurant pentru astă seară?

Eu: nu

R: probabil nu doriți nici ajutor cu bagajele...

Eu: exact

Ziceam că au prețuri nesimțite. La plecare a trebuit să plătesc camera, n-aveam decât dolari la mine, am putut plăti și așa dar mi-au făcut un curs de schimb euro-dolar de 1.45 când în mod normal el este aproximativ 1.3.

Ca de fiecare dată, plecarea în State e mai complicată decât un zbor în EU. La check-in primul pas este să te descoase un angajat: unde mergi, în ce scop, unde o să stai, cine ți-a făcut bagajele, dacă le-ai lăsat nesupravegheate, dacă ai arme albe, ce electronice transporți, ce lichide ai la tine. Apoi îți dă un formular pe care trebuie să-l predai la intrarea în State și te lasă să treci către ghișeul de check-in, unde ți se emite biletul, ți se ia bagajul dar ești întrebat din nou unde o să stai și ce număr are viza ta. Următorul pas este intrarea în zona securizată, așadar control, absolut normal ca la orice zbor. Apoi controlul pașapoartelor. Urmează o plimbare până la capătul terminalului, zborurile spre State sunt efectuate dintr-o zonă specială. Acolo te mai descoase alt funcționar, te intreabă iarăși unde mergi, dacă ai ceva deosebit prin bagaje și dacă l-ai lăsat nesupravegheat. Urmează încă un control de securitate, de care noi am scăpat, probabil e pentru cei care au ajuns aici cu un zbor de legătură.  Ne-am grăbit să ajungem aici, am fost printre primii la check-in în speranța că o să găsesc un loc cu mai mult spațiu la picioare iar apoi am încercat să evităm grosul pasagerilor, un zbor intercontinental are vreo 200-300 de pasageri. Deși pe boarding pass scrie că am bilet Economy Plus, încă nu sunt sigur că e așa, tocmai aud o ofertă de upgrade de la Economy la Economy Plus pentru 97 usd, adică un loc mai în față cu spațiu mai mult.

Partea 2, din avion

După 6 ore de la decolare am ajuns pe coasta Americii de Nord, între Goose Bay și Stephenville. Adineauri am trecut printr-o zonă cu turbulențe și am făcut o aroganță: am ațipit, legănat de avion. Zburăm cu Boeing 777 cu 9 locuri pe rând (2-5-2) și e relativ, nu înțeleg de ce zborurile transatlantice trebuie să-ți ofere și o răceală. Sunt cu blugi, tricou și un pulovăr încheiat până la gât, iar deasupra am pus pătura. Avem locuri comode la Economy Plus, nu știu dacă a fost noroc sau doar la categoria asta s-au mai găsit bilete, dar am suficient loc la picioare. Avionul e dotat cu un sistem de entertainment cu ecran în spătarul locului din față, din păcate cam mic și cu rezoluție proastă, dar totuși un upgrade față de zborurile anterioare cu Delta când era doar un ecran mare din loc în loc. Putem alege între mai multe filme, am încercat să mă uit la Iron Man 2 dar m-a plictisit și am ațipit câteva minute așa că am renunțat, am văzut în schimb de-ale mele, pe laptot. Deși poți alege între filme, încep toate deodată, poți alege doar canalul la care să te uiți nu ai control asupra derulării lui. Am primit o masă caldă după decolare, ”chicken or pasta” și de vreo trei ori de băut, o să mai primim în curând un snack. O să ajungem la ora locală 3pm, 21 în România și va mai trebui să stăm treji încă vreo 7-8 ore ca să ne reglăm programul. E vineri, o să-mi închipui că-s în Oldies.

Partea 3, la hotel

Am ajuns cu bine, nu am internet gratis in cameră așa că postez ce am scris deja de la wirelessul conferintei. O să revin cu amânunte când mă întorc acasă, plec din cameră dimineața și mă întorc seara.