Mă sună B: ai un plic, să nu-i dau la sărbătorită banii-n mână ca la piață?
Eu: nu știu, cred că da, lasă că găsesc.
Sâmbătă seară am fost invitați la ziua unei prietene și pentru că știa exact ce-și dorește cadou am cotizat toți. Eu am adus (și) plicul dar cum n-am găsit unul nou prin casă, am luat unul nescris din dulapul cu chitanțe, bonuri și garanții și l-am golit de conținut.
Astăzi mă sună soțul sărbătoritei: salut, am găsit o factură în plic, îți mai trebuie?
Am râs cinci minute cu sughițuri de prostia mea. I-am zis, printre hăhăituri, că poate să o arunce, cu scuzele de rigoare. B zice că trebuia să-i spun să o achite...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.