Aventuri prin nămeți

Dacă n-ați stat închiși în casă, știți că ieri seară a fost un mic haos prin oraș. Probabil cei de la dezăpezire erau la Christmas party. Eu, în ședință, mă uitam pe geam cum ninge și mă felicitam pentru că tocmai îmi pusesem cauciucurile de iarnă. Cu o zi înainte mi s-a părut că merge mașina prea în gol pe o străduță și am experimentat, am scos sistemul de control al tracțiunii - urmarea, la prima accelerare mai serioasă: un derapaj de-a latul spre un stâlp. 

Cum spuneam, eram ieri în ședință și mă uitam ce feeric ninge iar apoi, pentru că ședința nu se mai termina, am început să-mi pun întrebări despre capacitatea cauciucurilor mele de iarnă, relativ uzate, de a mă duce acasă. Așa-i când vrei să o vinzi, nu mai investești în ea. Dacă-mi iau Hummer și nu se mai potrivesc gumele?

Într-un final și cu greu ies pe Bulevardul Spitalelor, în plină coloană ce nu prea înainta. Nu înțelegeam de ce, doar la stânga, în sus spre Bulevard, de obicei merge repede. Când am ajuns pe la Teatru mi-am dat seama de ce: o parte din mașini nu puteau urca panta. Fac trei cruci cu limba și-mi iau avânt. Doi metri mai încolo, frânez, cel din față cedează cuiva trecerea. Mai merg, sfios, câțiva metri și la baza pantei mă opresc, ”fâlfâind” în gol. No biggie, n-am blocat decât un bulevard. Sunt în zona aceea de insule de ghidaj, așadar pentru ca cel din spate să treacă trebuie să încalece niște borduri. Lângă mine, pe prima bandă a sensului principal zace un microbuz răpus de aceeași problemă. Mă trec toate transpirațiile, alte opțiuni decât să pun avariile și să apăs pe frână cu putere nu-mi trec prin cap, măcar să nu-l troznesc pe ăla din spate. 

Ies trei oameni din mașini și vin să mă împingă. Îi răsplătesc cu zăpadă noroioasă aruncată pe pantaloni, dar mașina se mișcă și urcă singurică dealul. De acolo până acasă n-a mai fost mare lucru, cam ca o plimbare cu pluta pe Bistrița. 

Sun un prieten și-l rog să mă ia și pe mine la baschet, că nu mă risc. El e curajos, vine cu cauciucuri de vară, dar cu tracțiune față. Ajuns la mine, în Ștrand, se întreabă: noi pe unde urcăm dealul spre Gh.Lazăr? Providențial, prin fața noastră trece o mașină care împrăștie nisip. După ea frate! Deși o ia pe Cristian, o urmărim. La mijlocul pantei, un tir se oprește. Ăsta cu sărărița se bagă pe contrasens ca să treacă, noi după el, după noi încă unul. Cei care coboară dealul se opresc și ne lasă. Am reușit! Ajunși pe Bulevardul Spitalelor, tot sensul opus de mers blocat, de la piața Unirii la giratoriul de lângă podul gării. Mașinile au aceleași probleme ca și înainte, acolo nu acționase nimeni.

Una din puținele zile când mi-aș fi dorit să fiu X, sau măcar quattro.