Aseară sună cineva la ușă, așteptam niște prieteni așa că deschid fără să mă mai uit pe vizor. Dau de un domn în sacou și cu chitara în mână, se prezintă, spune că e student la teologie și că i-ar face o mare plăcere să cânte o colindă. Îl las să se desfășoare, avea o voce foarte bună și a ieșit o interpretare surprinzător de plăcută, amplificată de ecoul de pe casa scărilor. Iau portofelul, ups!, n-avem decât o bancnotă de 100 lei, totuși nu era Pavarotti... așa că i-am dat două bonuri de masă.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.