Balul

Diana Fufezan. (C) sibfest.ro

Vineri am ajuns la teatru, inopinat, cu o invitație de ultim moment. Piesa care se juca, Balul, este considerată una din cele mai bune producții ale Teatrului Radu Stanca. Mulți cunoscuți în sală, unii prezenți pentru a doua sau a treia oară. Această revenire are sens, actorii aducând la fiecare reprezentație noi elemente, improvizate sau regizate, spre deliciul publicului cunoscător. Ca să înțelegeți mai bine trebuie să specific că Balul este o piesă fără cuvinte, nu mută, dar populată doar de muzică, onomatopee și strigăte. Plus 12 actori. Ideea spectacolului este de a prezenta evoluția țării din anii 20 până în 1989, prin prisma unui local, și de aceea cred că s-ar fi putut intitula la fel de bine și Barul. De ce merită revăzută? Pentru că atunci când se produc 10 oameni simultan pe scenă spectatorul nu beneficiază de lentila aparatului de filmat care să-i focalizeze atenția spre un anumit detaliu important, privirea fuge liberă între actori și, inevitabil, se pierd unele elemente.  

La piesă se râde cu hohote dar nu e comedie mai mult decât dramă sau spectacol de dans. Este viața. Remarcații mei: Ofelia Popii - care ar emana forță și dacă ar juca rolul unui tapet, Diana Fufezan - colega mea de liceu, care dă tot în ceea ce face, foarte serioasă și dedicată, Codruța Vasiu - la fel, o prietenă din aceeași perioadă, pe care o revăd după mulți ani, ajunsă actriță matură, Florin Coșuleț - remarcabil cazaciocul și prestația fizică. Nici restul nu-s de colo, dar cei menționați anterior beneficiază de rolurile care-i pun cel mai mult în valoare.

Pentru o cronică pertinentă: http://sibfest.ro/Balul.aspx