Trebuie să scriu mai mult despre The Dance, albumul live din 1997 al celor de la Fleetwood Mac. L-am ascultat intens în ultimul timp și trupa asta mi se pare tot mai deosebită, mai ales prin eterogenitatea ei: Fleetwood (tobe) și McVie (bas) sunt bluesmeni englezi, Christine McVie (vocal si clape) are studii de muzică clasică, Stevie Nicks (voce) americană, câteodată cu o intonație de white trash dar cu compoziții interesante și Lindsey Buckingham (voce, chitară solo) tot american, cel mai interesant dintre toți, cel care a imprimat direcție formației în ultimii ani de succes. Albumul e oglindirea perfectă a eterogenității pomenite mai sus, fiecare piesă e compusă de alt membru, alt stil, pune în valoare alte calități, Fleetwood Mac e departe de a fi o trupă monotonă ce urmează aceleași direcții artistice, toate cântecele sunt reușite, ceea ce face The Dance o recomandare ca unul din cele mai bune interpretări live ever. A doua favorită, după cea de joi, un cântec inițial obscur, rearanjat, îmi plac foarte mult versurile:
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.