E o modă printre bloggeri să folosească la final de propoziție ”numa zic” sau ”zic”. E din aceeași generație cu urările - ”o zi frumoasă să ai” - a scris cineva pe-un blog despre asta recent, din păcate nu-mi amintesc cine. Astea le pot înțelege, dar aia care mă bagă total în ceață e ”gen”. Cum poți încheia propoziția cu așa o stupizenie: ”m-am dus să beau apă, gen” sau ”Ana are mere, gen”? De unde vine, de ce ne chinuie și cine l-a inventat? Luminați-mă, numa' zic. Igen?
Postări
Pai, io cre' ca vine de la tampita expresie : "ceva de genu' "
RăspundețiȘtergere