A apărut noul album Roxette. Deși nu conține hituri de care o să ne amintim peste ani, are câteva piese bune, dar care încep să-ți placă după o ascultare mai atentă. Așa că l-am lăsat pe repeat tot weekendul înainte să mă pronuț. Ca de obicei punctul lor forte sunt baladele, preferatele mele sunt Speak to Me și In My Own Way, dar nici celelalte nu-s rele. Despre piesele alerte nu-i mare lucru de spus, au rămas la fel de prostuțe și antrenante. Big Black Cadillac m-a scos din sărite la început dar e catchy după a 10-a ascultare. After All și Dream On sunt pop de anii 80 clasic, puteau fi cântate de orice altă formație (preferabil de adolescenți) care se uită la Beatles ca la soare. Per ansamblu sentimentul meu dublat și de un interviu pe care l-am citit este că Gessle și-a răscolit prin arhivă și prin cântecele rămase la stadiu de demo, le-a mai prelucrat, a îmbinat niște piese din mai multe perioade și a ieșit un album din resturi, neunitar dar decent - mă temeam de mai rău după single. Îl mai ascult de câteva ori și apoi probabil ia calea unui folder îngropat pe hard.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.