D-ale carnavalului

Dacă decembrie e luna cadourilor, februarie e luna carnavalului. Probabil pentru că trebuia să se întâmple ceva și în acestă lună, să revigoreze lumea după acalmia începutului de an. Segmentele de piață ce pun botul sunt împărțite relativ oblu: V-day e pentru tinerii îndrăgostiți; carnavalul pentru copii, tineri ce și-ar dori să fie îndrăgostiți și adulți ce-au dat în mintea copiilor. 

Care-i amuzamentul la carnaval, că eu n-am înțeles niciodată? Te îmbraci în pirat că vrei să vezi cum îți stă cu petec pe ochi? În prințesă pentru că în restul anului râde lumea de tine dacă ieși cu tiară din casă? Misterul de a descoperi ce frumusețe zace sub masca aceea strălucitoare? Are lumea mai mult curaj să se bage-n seamă undercover? Am văzut în toamnă la Halloween unele costume haioase, dar nu suficiente încât să mă convingă că acest obicei trebuie perpetuat și dedicat celor peste 10 ani. Mi s-a părut plictisitor în școala generală, mi se pare și acum la fel. Majoritatea oamenilor n-au suficientă imaginație sau bani (nici eu nu aș investi în așa ceva), așa că-și trag câte un cearceaf alb și pretind că-s stafie, soră medicală sau sultan. Vă rog, ori o faceți ca lumea, ori stați acasă.