Duminică seara am văzut o nouă piesă de teatru la TNRS. Nouă doar pentru mine, ea se joacă de ceva vreme însă programul meu de culturalizare intensivă a început doar anul acesta. Comedie, comedie, dar la fiecare cinci minute i-am mulţumit lui Dumnezeu că n-am asemenea specimene în familie. De fapt nu e comedie şi nu înţeleg de ce trebuia Kiriţescu să o omoare chiar pe Margareta/Diana Fufezan :)) Nu putea să moară o babă, eventual două, ca să iasă la număr? De ce atâta cruzime?
Din distribuţie o remarc pe Dana Maria Lăzărescu; tripleta de actriţe dragi mie: Diana, Ofelia şi Codruţa; rolul savuros făcut de Fraulein, replicile stâlcite şi mixul de germană şi română mi s-au părut întotdeauna amuzante la culme; calmul lui Adrian Neacşu, singurul care nu are un rol isteric şi pe simpaticul domn Vecsei.
Câteva impresii despre public, despre piesă nu-mi permit să zic mai mult decât că mi-a plăcut. N-am înţeles ce-a fost în capul dirigintei care a venit cu clasa la teatru, mai ales că erau bobocei, până într-a 8-a. Pe lângă că n-au înţeles nimic, au şi vorbit tot timpul, din păcate stăteam la două rânduri depărtare, altfel unii din ei mergeau acasă cu numărul scaunului din faţă imprimat pe frunte. Glumesc, bineînţeles. Noroc cu pauza, majoritatea dintre ei plecând la desene animate sau jocuri pe internet. La polul opus, o doamnă în vârstă care nu ştia să-şi închidă mobilul iar cineva o căuta insistent. Trist e că nici cei cu care era nu ştiau să-i închidă mobilul. Ca să ne luăm şi de vârsta a doua, dacă ştiţi că soţul dvs e un ţăran, nu-l chemaţi la teatru, mai bine mergeţi cu o prietenă - "bă, ce plămâni are aia" nu cadrează cu decorul.
Postări
Se poate si mai rau...
RăspundețiȘtergere