Citind postul lui Groparu de ieri mi-am adus aminte de cea mai infectă tabără în care am fost. La Geoagiu. Sat, nu Băi. Băi la Băi, dormit în Sat, în internatul liceului agricol de acolo. Fetele şi profesorii în clădirea principală, noi, raiul pe pământ, într-o anexă cu paturi suprapuse, aflată la sute de metri de clădirea principală. Latrina, normal, afară. În ea am găsit un artex şi după ce s-au chinuit băieţii să-l scoată au aflat şi de ce ajunsese acolo - era spart.
Dar nu despre asta vroiam să povestesc. Mizeria asta de imitaţie de cameră n-avea cheie sau lacăt la usă. Adică îţi lăsai toate bunurile acolo şi plecai la baie cu autobuzul. Veneai seara şi vedeai dacă mai ai tricou şi pentru a doua zi. Aşa că am pus bani şi am mers la magazinul sătesc, am cumpărat un lacăt anemic cu două chei şi... în două zile le-am pierdut. Ambele. N-am mai putut intra în cameră aşa că am plecat lelea prin sat să cerşim o şurubelniţă în cruce ca să scoatem grilajul sau să demontăm colţarul de metal în care era prins lacătului. Asta a şi fost soluţia finală, când plecam la baie înşurubam la loc holtzşurubul care ţinea urechea lacătului în tocul uşii. Cred că l-am şi lăsat frumos montat când am plecat acasă, să se chinuie şi alţii după noi.
Ăsta a fost singurul loc în care am făcut foame. Fiind porţii mici la cantină, mâncare proastă, lihniţi de foame după o zi de baie, mergeam la magazinul alimentar şi nu găseam decât compot. Rafturi lungi, goale, cu câte un borcan din loc în loc: compot sau murături, nu mai ştiu exact, dar oricum ceva ce n-am fi dat nici la câini. Nici măcar biscuiţi. Frustrant. Să ai bani şi să n-ai ce cumpăra. Eram pe clasa a V-a şi cred că aia a fost cea mai mare problemă a mea cu comunismul.
De câte ori trec prin satul ăla în drum spre Geoagiu Băi trag câte o înjurătură în dreptul liceului. E pe dreapta, nu-l puteţi rata. Anexa unde am strat e o casă mică, cu două camera, chiar la stradă.
Postări
la mine cea mai cumplita tabara a fost in 1986, una de PTAP la Dumbraveni, in care m-am dus ca sa scap de practica agricola obligatorie din vara aia(eram in a X a ). M-am umplut de paduchi din prima seara si-am sunat-o a doua zi pe maica-mea sa ma scoata de acolo. In a treia zi a inchis sanepidul tabara :D
RăspundețiȘtergereEu la Geoagiu Bai era sa mor, deci numai amintiri bune am :))
RăspundețiȘtergereÎn tabără la Geoagiu
RăspundețiȘtergerejoi, martie 03, 2011
Buna ziua, am "dat", din intimplare, peste aceasta povestire. Las, la o parte, comentarii, si, doar , descriu cum am petrecut eu, in ultimelezile din Aprilie 1986, si la "sarbatoritele" zile de 1-2 Mai 1986 in Geoagiu Bai. Sant din Deva, nacut in 1953, iar in timpurile acelea, pe o vreme extrem de calda si insorita, la marginea strandului, cu beri reci, (bere Sovata) si in compania prietenelor si prietenilor ne simteam bine. Erau vremuri... rele, dar, incercam sa "plutim". Am "aterizat" la Bai cu "blatul", adica ne-am inteles cu oameni, si am avut conditii bune de "trai". Cernobil-ul ne-a prins la soare, bronzati si "inbibati"cu bere. Doar, peste chiteva zile, la Deva, am aflat de " radiatii", dar cum se spunea ca multa bere "spala" praful, am facut un tratament pe cinste, multe zile, si, uite ca sant viu si azi. Bineinteles, urmez, in continuare, tratamentul, cu bere!
Dar, citind ca multi au avut zile de groaza prin partile acelea, eu pot spune ca am fost un om norocos,
chiar, la Liiceul din Geoagiu, am petrecut zile de neuitat, in 1977, cu ocazia unui "eveniment sportiv, demonstrativ" (taekwondo).