Întâlnirea de 10 ani - Facultate

Dap, acum 10 ani eram ficior şi mă pregăteam de sclavie. Era începutul sfârşitului dimineţilor târzii şi stat noaptea pe net. Ştiu că după ce m-am angajat vreo 2 săptămâni am avut o depresie, rupeam poarta la ora 17 şi dormeam ca să-mi revin - şi nu munceam mai nimic la lucru!

Să nu uit întâi ce-i important: dacă am fost colegi de facultate şi încă nu aţi auzi de grupul de discuţii unde dezbatem organizarea întâlnirii de 10 ani, daţi-mi un mail şi vă explic. 

Iar ca tot acest post să nu fie total inutil, daţi-mi voie să vă arăt ce discurs a trebuit să recit la terminarea facultăţii, căci am fost şef de promoţie. Atâta ne chinuiam toţi cu învăţatul încât habar n-am avut până n-a venit secretara şi mi-a zis (vă reamintesc că la Calculatoare se studiază chestii mai practice decât la alte secţii). Singurul (dez)avantaj a fost că a trebuit să ţin discursul ăsta, care mi-a mâncat ficaţii câteva ore până l-am compus iar acum dacă te uiţi la el nu pare mare lucru. Recunosc, am avut noroc şi cu ajutorul şi critica alor mei. Din păcate va trebui să mai ţin un discurs şi anul ăsta. Cine mă cunoaşte ştie că nu-s un mare orator, mai degrabă am sânge albastru - şi aici mă refer strict la King's Speech. Cum ar zice Porky Pig: "th-th-th-th that's all folks!"

Domnule Decan, stimaţi profesori, dragi colegi,

Sunt onorat să mă adresez dumneavoastră în această zi şi vă rog  să-mi iertaţi emoţia evidentă. Când ţii un discurs se presupune că eşti un bun orator, însă caracterul tehnic al acestei facultăţi nu m-a ajutat în acest sens.

Suntem norocoşi. În primul rând pentru că am reuşit să terminăm facultatea, unii dintre noi în numai 5 ani, iar în al doilea rând pentru că avem o meserie dinamică şi frumoasă, care nu ne condamnă la monotonie. Dar mai ales suntem norocoşi pentru că majoritatea dintre noi, pornind de la un hobby, a ajuns să trateze această profesie cu aceeaşi plăcere, pasiune şi seriozitate.

Doresc să mulţumesc profesorilor noştri care nu ne-au fost doar instructori ci şi mentori şi exemple de profesionalism. Îi rog să ne ierte pentru toate supărările pricinuite de-a lungul acestor ani. De asemenea aş vrea să mulţumesc familiilor noastre, prietenilor şi tuturor celor care ne-au susţinut din toate punctele de vedere.

Colegilor noştri din anii mai mici aş dori să le spun că o pregătire profesională solidă nu este suficientă pentru a te simţi cu adevărat împlinit; mai e nevoie de ceva. Este vorba despre o împlinire sufletească  pe care nu o poţi găsi în faţa calculatorului, pe care nu ţi-o pot oferi decât cei din jurul tău, aşa că nu neglijaţi prietenii reali pentru cei virtuali.

În încheiere, doresc să urez colegilor din anul IV baftă la examene, colegilor de an o notă cât mai mare la examenul de diplomă, succes în activitatea profesională şi personală. Să ne revedem sănătoşi şi la fel de entuziaşti în 2011, la întâlnirea de 10 ani, care sper să aibă loc în Sibiu şi nu pe alte meleaguri.

Vă mulţumesc.