Iarăși despre iPhone

Hai să mai scriu și câte una tehnică, doar e blog de inginer. Am constat că iPhone-ul a devenit centrul universului meu digital. Alarma, așa buggy cum e, pe el sună. Ultima fază a fost în Portugalia, n-a sincronizat bine ora cu operatorul de telefonie locală, a rămas setat pe fusul Germaniei și m-a trezit cu o oră înainte. Noroc că mi s-a părut prea noapte afară și m-am uitat și la ceas. 

Așadar nu e o unealtă perfectă dar are aproape tot ce am nevoie, singura excepție fiind Flash-ul iar pe acesta mi l-aș dori doar când e etapă de baschet și nu sunt în fața calculatorului - pentru că FRB transmite scorurile live pe o platformă Flash.

Dimineața pe răcoare, după ce închid alarma, dau drumul la radio. Nu fizic, ci prin aplicația roRadio care are principalele posturi de radio românești, alegerea mea fiind Guerrilla. N-am radio în casă și e mai comod așa pentru că pot să-mi iau telefonul după mine în baie sau când mă îmbrac, difuzorul având o calitate decentă.

Funcția push mă notifică atunci când primesc un email pe oricare din conturile configurate iar pentru că de obicei mailul respectiv e o mizerie din două click-uri și un swipe l-am șters, mult mai rapid decât aș face asta pe computer (intră pe Gmail sau Yahoo mail, bagă parola, selectează mailul, șterge-l). Dacă e nevoie de răspuns și sunt în fața calculatorului, bineînțeles că-l folosesc pe acesta. Avantajul de a avea acces la email în orice moment este considerabil, nu mai trebuie să notez pe hârtie informații de uz temporar gen adrese, numere de telefon, sume, conturi.

La o poveste la masă sau la cafea, dacă nu știm cine a jucat în filmul x sau cum s-a numit arhitectul care a modernizat Parisul în secolul 19 există wikipedia și imdb, accesul la informație e facil și continuu.

Dacă am o idee, de obicei stupidă, postarea pe Twitter e la un click distanță, nu trebuie să o țin minte până ajung la pc. La fel, Facebook-ul e la îndemână atunci când doresc să vizualizez pozele vreunei cunoștințe.

La semafor, când e roșu, intru pe Hotnews și citesc știrile, mai ales când mă întorc de la masă - la ora aceea cozile din trafic permit lectura a două-trei articole.

Shazam e deja arhicunoscut: cine cântă melodia de la radio sau din bar? Aflăm imediat. Am timp să plec în delegație în săptămâna x? Să vedem dacă nu se suprapune cu altceva, calendarul e sincronizat și am mai scris despre asta. Un concert mișto ce merită amintit pe blog? Pac, două poze și un filmuleț, fără a căra DSLR-ul peste tot; nu vorbim de calitate ci de un compromis pentru mobilitate.

Cum o să fie vremea în Portugalia, o să am nevoie de pulovăr?  Știu în secunda doi, dacă-mi e permisă expresia. Sunt în avion, nu cunosc un cuvânt dintr-o carte în engleză și mă mănâncă să aflu? Dicționarul e complet și offline. Și pe mine mă cam mănâncă în avion...

Există până și sisteme de navigație complete, eu n-am dat încă banii pe unul, am instalat o hartă offline a Europei ce include și o funcție de poziționare, nu-ți dă indicații dar măcar te poți uita unde ești iar dacă ai ținut o hartă fizică în mână vreodată te descurci, mai ales că telefonul are și compas.

Bineînțeles, o mare parte din aceste funcții necesită transfer de date 3G sau wi-fi, dar cu toate cele menționate traficul meu lunar este de aproximativ 100 MB. În străinătate îl dezactivez, costul de 1 euro pe megabit mi se pare exorbitant dar tocmai atunci îmi dau seama ce legat de mâini mă simt. Da, iPhone crează dependență.