În autobuzul care ne-a dus la avion, așteptând toți încordați să se deschidă ușile, pregătiți să o luăm la goană spre scara Bombardierului (marcă de zburătoare, nu tip), ca niște atleți la linia de start, doar că aproape călcându-ne pe picioare, deși era o cursă Lufthansa plină de străini, mă gândeam că nu doar românii au programarea genetică de a se împinge și de a fi primii la coadă, poate la noi e doar mai puțin atenuată de bunăstarea recentă. Motivația mea pentru dorința de a urca ultimul în autobuz și de a fi primul care coboară constă în dimensiunile bagajului de mână - geanta mea de ”pilot” nu încape sub scaunul din față și dacă ajung la urmă risc să stau cu ea în brațe, mai ales dacă-i avionul plin și fiecare își trântește papornițele în cel mai haotic mod cu putință în compartimentele de deasupra scaunelor. Acest aspect devine mult mai strident la întoarcere, când bizonașul român golește jumătate din duty free.
Referitor la intrarea României în spațiul Schengen, aș prefera să stăm pe dinafară, chiar nu mă deranjează controlul pașaportului, om fi noi tehnic pregătiți dar moral nu suntem, la ce indivizi circulă nestingheriți și acum prin Europa nu văd rostul înlesnirii.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.