Scrisoare de intenţie

Am asistat la o discuţie, cineva îşi căuta de lucru şi era îndrumat să trimită şi o scrisoare de intenţie pe lângă CV. Mi-am adus aminte cât de inutile mi se par aceste foi. Să fim serioşi, n-oi avea eu pregătire în HR dar pot să bag mâna-n foc că şi cel mai serios şi inteligent candidat se inspiră de pe internet. Unii reformulează ce găsesc, alţii fac copy/paste din 2-3 surse iar cei mai deştepţi citesc doar sfaturile, ideea e că nimeni nu stă cu pixul în mână în faţa unei coli de hârtie şi scrie ce-i trece lui prin cap. Şi atunci de ce să-mi pierd timpul să citesc ceva fals şi făcut ca să impresioneze? Ok, hai să fiu cinstit şi să excludem din discuţie top 5% din oameni, ăia care chiar îşi cunosc valoarea şi nu sunt disperaţi să se angajeze în orice condiţii. Poate numai eu consider că scrisoarea de intenţie, deşi ar trebui să reprezinte candidatul, este cea mai mare făcătură, ori într-un mod foarte subtil ori într-unul grotesc, depinde cât l-a dus mintea pe om. N-o să fie niciodată altceva decât ce vreau eu să aud/citesc/cred despre persoana respectivă. Cea mai penală fază mi se pare scrisoarea de intenţie cerută de un patron libidinos (mă abţin să nu scriu şi "italian bătrân" pentru că avem şi "manageri de top" tineri şi la fel de "profesionişti")  care oricum nu angajează decât fetiţe ce arată bine şi sunt, crede el, naive. Cine a avut neplăcere un astfel de interviu să ridice mâna sus.

Pentru mine, căci am condus şi eu câteva duzini de interviuri, preliminare mai ales, pentru că nu e firma mea, singura întrebare care contează, în afară de cea legată de salariu, este aceasta: ce te vezi făcând peste 5 ani? Dacă ai răspuns emigrant în Canada sau orice altceva ce nu implică locul de muncă unde vrei să te angajezi, din punctul meu de vedere eşti admirabil, dar nefolositor, şi n-o să te angajez/recomand niciodată. Pentru că-mi ia doi ani de zile ca să te învăţ tot ce trebuie să ştii şi ce trebuie să faci, doi ani în care o să-mi dai mai mult bătăi de cap decât să mă ajuţi. Nu contează cât de bun eşti, şcoala nu are cum să te înveţe business logic-ul nostru. Aşadar doi ani de zile firma investeşte încredere şi bani în tine, dacă tu vrei să pleci după aceea nu m-ai ajutat cu nimic, ba chiar mă laşi încă o lungă perioadă de timp să descopăr erorile introduse de tine. Asta nu e nicio problemă, cine nu se uită la un cod scris de el cu doi ani în urmă şi nu se ruşinează, înseamnă că n-a evoluat profesional. Am divagat :)

Revenind la scrisoarea de intenţie, o fi fost ea bună, dar în alt secol, când nu se putea copia cu uşurinţă. Poate singurul ei rol acum este să-ţi formeze o mică părere despre cât de cultă este o persoană, ceea ce în IT este inutil, noi suntem ăia cu privire de câine lup, dar buni cu tastele.