Cum să-ţi cumperi maşină SH de pe net. Sau nu.

(SH = second hand)
Redau păţania unui prieten care vroia musai o anumită Toyota RAV4, de o anumită culoare şi cu km puţini. O găseşte pe mobile.de la un dealer de lângă  Nürnberg, din 2008, cu doar 30.000 km la bord, full options, preţ de vânzare 18.000-19.000 euro, Maşina avea în poze numărul ascuns. Sună la numărul afişat şi un tip cu o germană dubioasă, după ce aude că e din Ro, îi spune, fericit şi în română, că maşina e la partenerul lor din România.

Când mi-a povestit partea asta i-am replicat ceea ce ştia şi el dar probabil nu vroia să creadă, ca tot omul care a dat peste maşina visurilor şi îl mănâncă să o aibe: grijă mare că e plin de ţepe, mai ales pe mobile şi cu bucureşteni. 

Sună la "partenerul din România", acesta amabil îi spune că se pot întâlni la Braşov ca să vadă maşina, că el vine de la Bucureşti. Prietenul meu îi cere o poză cu cartea maşinii, primeşti una aproape ilizibilă. Citeşte de acolo că maşina e înmatriculată la Bacău şi că proprietarul e din Oneşti. Află şi seria motorului, sună la Toyota, oamenii îi transmit intervenţiile minore suportate în garanţie, schimburile de la intervalele de service plus o daună fără detalii din 2008, toate la Cluj, apoi o pauză mai lungă şi la final vreo 3-4 intervenţii la Bucureşti, tot pe garanţie, în 2011.

Totul arăta relativ bine, cu excepţia daunei din 2008, care îi stătea pe creier, mai ales după faza cu dealerul neamţ. Reuşeşte să desluşească numele primului proprietar în cartea maşinii şi îl caută pe internet, îi află numărul de telefon fix şi îl sună pe clujean. Ăsta siderat, nu-şi revine din uimirea că a dat de el dar amabil îi răspunde că dauna din 2008 n-a fost nimic important, o zgârietură. Uşurat, prietenul meu vrea să închidă telefonul dar îi vine ideea să-l întrebe de ce a vândut maşina. Urmează răspunsul edificator, că deh, ardelenii dacă nu-i întrebi nu zic singuri: "apăi domnule dragă, am  înfipt-o într-un cap de pod şi am dat-o varză cu 6000 euro".