Spre deosebire de poneiul lui Băgă, poştăriţa noastră e pâinea lui Dumnezeu. Mărunţică, totdeauna în blugi şi adidaşi, cu tolba după gât şi părul prins în coadă, atitudine de om bun, ne face diverse înlesniri şi favoruri cu o naturaleţe şi cumsecădenie rar întâlnite în ziua de azi. Aşadar dragă Băgă, caii breji sunt în centru, poneii la periferie :)
Altă duducă cu care interacţionez lunar e Fifi de la firma de salubrizare, care plimbă facturile şi încasează banii. Şi ea tot în blugi şi teneşi, dar blondă şi mai tânără, gureşă tare de când a nimerit într-o şedinţă de-a trebuit să o bag în bucătărie şi implicit să-i ofer din bolul cu Haribo post-delegaţie. Ultima dată a trebuit să fug după ea că uitase să-mi lase factura şi chitanţa la finalul poveştii despre detaşarea ei şi munca de pe sate.
Atât. Acum aştept să urlaţi că vouă nu v-am dat Haribo.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.