Academia Caţavencu - R.I.P.

Citesc A.C. din 92, la început o cumpăra tata şi o răsfoiam şi eu iar după o perioadă am început să o cumpăr eu şi să o răsfoiască el. Am luat aseară din curiozitate ultimul număr şi când spun ultimul înţelegeţi că e chiar ultimul pentru mine. Senzaţia a fost stranie, de zombie: sigla cunoscută, formatul cunoscut, rubricile aproape familiare dar conţinutul slab şi umorul lipsă la apel. Am răsfoit-o şi nu mi-a provocat nimic măcar un zâmbet. Poante răsuflate, aceleaşi reluate în multe locuri (bac-ul ca ambarcaţiune, ejacularea lui Vanghelie), caricaturi groaznice, tipar de secol trecut, imagini pixelate (uitaţi-vă cu atenţie la cea de pe prima pagină). 

Într-una din pagini se jeluiesc că vechea echipă nu le-ar fi lăsat niciun element grafic, pe lângă faptul că au plecat cu site-ul web şi conturile social media (twitter şi facebook). Din  păcate pentru ei nu le-au lăsat nici vagi reţete de umor şi singuri nu prea se descurcă. Au salvat layoutul dar au îngropat revista. 

După ce am frunzărit-o, pentru că am încercat să citesc câteva chestii dar erau prea penibile şi le-am abandonat, am închis-o şi împăturit-o cu un sentiment de tristeţe, 19 ani de lectură săptămânală - singurul obicei constant în această perioadă - încheiaţi cu un rateu. Lângă, pe noptieră, trona noul "Caţavencii", pe care l-am deschis cu frica că o să fie la fel de banal dar m-a binedispus instantaneu şi credeţi-mă că am avut emoţii, sunt dependent de umorul de calitate.

Ca să nu mă credeţi pe cuvânt: 

http://www.academiacatavencu.info/

http://www.catavencii.ro/