Cand mancatorilor de mititei le sta furculita de salata in gat

Spre surprinderea mea, s-a apucat Bobu de scris. Deşi nu mi se pare cea mai proastă recenzie a unui restaurant şi cam bănuiesc cine a scris articolul, n-am putut să stau în calea debutului prietenului meu:

Intamplator, mi-a cazut in mana un cotidian local .Pe ultima pagina gasesc un articol scris de un oarecare, evident articolul fiind nesemnat. Incerc sa caut si pe site sa vad daca acolo e semnat, degeaba. Aceeasi atitudine si acolo. Nu au c… sa se semneze.

Dar sa revenim… In articolul respectiv un oarecare incepe sa-si dea cu parerea despre restaurantul Felinarul. O rubrica asemanatoare exista pe vremuri in Academia Catavencu. Din lipsa de idei, ce s-a gandit respectivul? Ma duc si eu prin restaurantele din Sibiu si ma apuc de improscat cu noroi. De ce spun asta? Simplu. Cititi aici: http://www.turnulsfatului.ro/8534/restaurant:-felinarul-renovat.html si apoi sa facem o analiza pe text .

"Felinarul nu a apărut de mult timp pe piață. Se află pe strada Felinarului, (cum naiba să se numească altfel?), străduța cu sens unic de iese în Avram Iancu, aproape de Biserica Ursulinelor. O clădire cochetă, renovată, chiar premiată pentru felul în care a reușit proiectul. În interior, impresia rămâne. Curat, aerisit, ce-i drept până vezi terasa. Îngrămădită într-o curte mică, pare improvizată și nu te-ndeamnă să te așezi." Pe cuvantul tau de onoare ca nu se afla de mult pe piata ? Cred ca se afla de mai mult timp decat esti tu ziarist. Si apropo, strada cu sens unic nu iese in Avram Iancu. Iese in 9 Mai. Asta daca respecti regulile de circulatie .Stiai tu ceva de sens unic da nu ti-a prea iesit. Cred ca erai pe jos sau cu bicicleta si ai incalcat regulile de circulatie. Terasa e de fapt intr-o curte in orasul de jos. Poate imi arati si mie unde e spatiu de sute de mp pentru o terasa in acea zona. As fi incantat sa-l vad. 

"Nu am ce face și intru cu privirea în detaliu: muște moarte la geam, jumătate prăbușite, jumătate prinse încă în capcana pânzelor de paianjen. Mobilierul pare recondiționat temeinic, îngrijit, lustruit, curat, într-o nuanță de maro foarte plăcută. Pe tavan, stau înșirate bârne vopsite bădăran în negru. Probabil așa o fi stilul. Pe pereți stau în rame elegante niște fotografi alb-negru cu… legume. Ceapă, dovlecei și ridichi. Puțin neinspirat. Totul începe perfect și se strică pe parcurs.".No se mai intampla. Cu ce-s de vina paianjenii ca au stat in calea mustelor ? E bine ca nu erau in farfurie :)) Cu ce ai fi vrut sa fie tablourile intr-un restaurant ? Monet sau Van Gogh ?

Tot este bine ca in urmatorul paragraf se apreciaza macar gustul deosebit al mancarii, dar nu pentru multa vreme. Dintr-o data, o fraza care m-a dat gata: "Se lasă descoperite și alunele caju, într-o mâncare ce ar putea primi la rândul ei nota maximă. Doar că chelnerul mi-a lăsat pe masă furculița de la salată.". Sa-i fie rusine chelnerului. Impardonabil. Tu, mancator numai la restaurante Michelin, nu ai putut savura mancarea din cauza unei amarate de furculite. Propun sa cerem concedierea ospatarului. 

"Meniul restaurantului nu este unul extrem de bogat, însă mâncarea este extrem de bine și atent pregătită’’. No, acum sa te pun si in tema cu meniurile astea care nu sunt "extrem de bogate", asa ca o parere personala. Ti-ar fi placut sa mananci intr-un restaurant unde meniul este de dimensiunea Shogunului si unde au de toate, mancarea "proaspata" din congelator, pastrata o suta de ani. Ai fost suparat cand ai vazut ca lipsesc mititeii, pizza, ciorba de burta si fara doar si poate desertul suprem - papanasul - sau ai savurat gustul deosebit al mancarii servite?

Tocmai acest lucru incearca sa ne transmita acest restaurant. Intr-o zona in care influenta obiceiurilor ciobanesti ( fara atingere personala si valabila pentru noi toti, sibienii)  de a "baga" in noi din mancarurile traditionale pana nu mai putem, acest restaurant incearca prin felurile de mancare sa ne educe gusturile. Cu tristete observ ca,  desi sunt un client fidel de foarte multa vreme, succesul se lasa asteptat. Reticenta in a manca ceva nou , cu un gust absolut mirific, este la cote maxime. Aceeasi oameni de ani de zile. Pacat.

Cu deosebita consideratie pentru familia care se lupta cu obiceiurile noastre culinare,

Bogdan Muntenas

(spre deosebire de autorul articolului... semnez)