Modalități practice de a-ți distruge concediul /1

Partea 0: fă entorsă la baschet cu 10 zile înainte să trebuiască să conduci peste 1000 km.

Partea 1: du-te cu mașina. Prin România. Ia-o pe ”centura” Aradului.

Într-o frumoasă dimineață de sâmbătă, acum aproape două săptămâni, rulam liniștit pe centura Aradului, spre Nădlac, la 11.30 trecute fix. Soarele strălucea, păsărelele cântau - nu doar în copaci ci și în capul unor conducători auto, așa cum veți vedea în continuare. Pe sensul meu de mers nicio mașină, trec cu viteză minimă de cea de-a treia cale ferată, accelerez, ajung 100 metri mai încolo la intersecția cu calea 6 Vânători - blestemați fie toți șase. În dreapta mea un tir DAF aștepta regulamentar să se încadreze în trafic. În stânga, pe contrasens, coloană de tiruri iar dintre ele, de pe 6 Vânători, îmi apare în față o Dacie Papuc. Fără să se asigure, fără să scoată doar botul de după tir ca să apuc să o văd, pentru că șoferul DAF-ului îi făcuse cu secunde bune în urmă semn că poate să se bage că nu vine nimic. Până a reacționat țăranul Tândală de la volanul Daciei, până s-a scărpinat în cap și și-a luat inima în dinți, veneam eu. Șoferul DAF-ului zice că i-a făcut semn să nu mai iasă, aiuritul peizan n-a văzut nimic dar nici nu s-a asigurat, m-am trezit cu Dacia tâindu-mi calea în aproximativ 6 metri.

Am frânat, am mai apucat să mă întreb dacă o să opresc mașina, răspunsul a fost impactul și declanșarea airbagurilor. L-am lovit în montantul lateral și l-am împins în DAF. Cât să le provoc niște stricăciuni la amândoi și să le pară rău șefilor de mașinile lor. Suficient cât să-mi distrug toată partea față a mașinii. Năuciți de la impact și de la bubuitul capsulelor explosive ale airbagurilor, cu urechile înfundante, am ieșit rapid la aer pentru că mașina se umpluse de praful detonant. Primul gând: adio concediu. Al doilea gând: wbat the fuck just happened? Al treilea gând: e cineva rânit? Era, în Dacia, pasagera în vârstă din spate se lovise la cot. Cel care călătorea în dreapta față și-a văzut moartea cu ochii dar era întreg. Mie mi se rupsese un colț de unghie de la degetul mic de la mâna dreaptă. Răzi dacă-ți arde.

Începe distracția. Toată lumea panicată că luam foc, îmi curgea lichidul de parbriz, ei credeau că e benzină. Vine un graș și ne anunță că trebuie să mutăm mașinile că altfel luăm amendă. Îi zic unde mă doare de amenda și-l trimit să-și vadă de treabă că trebuie să așteptăm Poliția, fiind accident cu victime. Și să vreau și nu puteam muta mașina, fața fiind zob. Vin rapid Poliția și Smurd-ul, o duc pe băbuța la spital, nouă ne pun etilotestul - toți trei curați - fac măsurători și trag mașinile din drum. O las pe M acolo să păzească saltelele și slipii și mă duc cu poliția la declarații. Mergem la spital și așteptăm să vedem ce are băbuța, dacă e accident cu victime și dosar penal sau nu. După vreo oră răsuflăm ușurați, nu e cu victime.  Dacă ar fi fost trebuia să-mi petrec niște zile la Arad pentru expertiza tehnică a mașinii, declarații suplimentare și alte alea. Mergem la Poliție, dăm declarații.

Până stăm acolo îmi organizez treburile, tata se oferise să vină și să-mi dea mașina lui. Vorbesc la BMW Asistență pentru platformă, de vreo 3 ori, până la urmă mă rutează la BMW Timișoara unde cineva nu dădea de transportatorul lor. Fac rost de platformă cu ajutorul unui polițist arădean. Vorbesc la BMW Sibiu să primească mașina când va ajunge seara la Sibiu. Vorbesc cu brokerul de asigurări căruia îi distrug liniștea concediului (mulțumiri Teo!).

De ce l-am făcut pe kamikaze cu Dacia țăran? Pentru că era și pentru că nu prea știa să scrie sau pe ce lume se află. Îl întreabă polițistul: unde lucrezi? Apăi nu știu, că și-a schimbat firma numele de curând. Și numele vechi? Liniște...

Se termină formalitățile după vreo patru ore, imediat după mine ajunge și platforma la locul accidentului, urcăm mașina pe ea și plecăm spre Sibiu. În primul sat după Arad ne întâlnim cu tata, facem rocada, îl lăsăm pe el să se întoarcă cu platforma și noi plecăm mai departe spre Ungaria cu mașina lui. Seara luam cina în centrul Budapestei, ușor traumatizați dar relativ întregi - am mai descoperit o vânătaie pe mâna dreaptă iar încheietura stângă începuse să mă doară de la impact.

Da, mai urmează episoade.