Modalități practice de a-ți distruge concediul /2

Episodul 2: după o noapte dormită cu intermitențe pe motiv de playback una-ntruna al accidentului, am părăsit Budapesta fără prea mari regrete dar și fără chef de a petrece încă 700 de km în mașină. Ne-am îmbărbătat cu gândul că o să fie doar autostradă și că numărul Daciilor papuc din Croația e infim. În panoplia de mici dureri s-a mai adăugat una, ori de la accident ori de la poziția la condus ori de la pernă mi-a înțepenit un pic gâtul, nu puteam întoarce capul decât din glezne (așa că m-am bazat vreo două zile pe ”liber dreapta”). Ca lupul, dacă vreți. Am devenit lup de mare sub botezul ușor ironic al lui M care n-a pățit nimic în niciunul din episoadele astea, din fericire.

Am intrat în Croația, a început ploaia și cu ea restricțiile de viteză: 100 km/h, 80, 60 iar 80 iar 60, apoi viteza melcului cu avariile pornite pentru că ploua torențial ba pe alocuri chiar cu grindină și tot așa. În loc de 7 ore am făcut vreo 10, ne-am mai și oprit pe la diverse benzinării să-mi odihnesc mintea. Când ne-am apropiat de coastă vremea s-a reparat și pe la 5 eram în Trogir.

Ne-am cazat iar seara am ieșit la masă în frumoasa cetate, am găsit o terasă decentă într-una din micile piațete, am comandat un platou de pește și niște vin și l-am devorat cu poftă - pănâ mi-a rămas un os în gât. A început distracția: drumuri la baie și încercări repetate de-al face să iasă (pe care va trebui să vi le imaginați singuri), până la urmă pot să vă asigur că după una din cele mai scumpe mese din viața mea m-am săturat cu o împletitură de 25 de cenți pentru că remediul cel mai eficient pentru os de pește este coaja de pâine.

Mâine partea 3.